In taxonomie (stiinta care se ocupa cu descrierea, clasificarea si denumirea organismelor vii – in botanica, zoologie), nomenclatorul binar defineste sistemul prin care orice specie apartinand biosferei este denumita printr-un “binom” – un nume latin dublu – primul termen fiind numele genului, iar al doilea, al speciei din cadrul genului respectiv, impreuna reprezentand denumirea stiintifica internationala, prin care orice “vietate” poate fi identificata. Primului termen i se mai spune “nume generic” si se scrie, intotdeauna, cu litera mare, iar urmatorului, “nume specific” (sau “epitet specific”) si se scrie (obligatoriu) cu litera mica. De exemplu, Homo sapiens (Linne, 1758) este format din forma de nominativ a substantivului latin « Homo » si adjectivul «sapiens », insemnand « inteligent »/ « intelept »/ « prudent ». Precizarile din paranteza se refera la numele naturalistului care a identificat specia si la anul in care denumirea a fost validata.
Ideea de a se gasi o solutie pentru a denumi, dupa reguli precise, marea varietate de specii de pe mapamond, a devenit stringenta mai ales in epoca marilor descoperiri geografice, intre secolele al XV-lea – al XVII-lea, cand vapoarele au adus, in Europa, plante si animale din toate partile globului. A fost perioada in care, in urma stabilirii unor contacte directe cu teritoriile din Africa, America, Asia, Oceania, oamenii de stiinta s-au dedicat explorarii intense a Terrei, deschizand un nou si complicat drum al cunoasterii.
Primul care s-a gandit sa conceapa o nomenclatura binara, care sa reuneasca genul si specia, a fost, la inceputul Renasterii, naturalistul francez Jean Bauhin, autor, printre altele, al unei vaste enciclopedii botanice. In pofida ideii sale foarte inspirate (valabila si in prezent), lumea stiintifica a timpului nu a fost receptiva la o asemenea propunere. A fost nevoie sa mai treaca inca un secol pana cand naturalistul suedez Carl von Linne (Carl Linnaeus, dupa ortografia latina) a reusit sa impuna nomenclatorul binar. Considerand si el, ca si stralucitorul avocat al Coroanei engleze, Edward Coke, ca „Nomina si nescis, perit et cognitio rerum” („Daca se ignora numele lucrurilor, se va pierde si cunoasterea lor”), Linne a clasificat, numit, sistematizat cele mai importante specii de plante si animale cunoscute pana la vremea lui.
Pentru a face acest lucru, s-a bazat pe propriile informatii (dobandite prin lectura sau de-a lungul nenumaratelor calatorii de explorare pe care le-a intreprins), cat si pe o adevarata „retea” de specialisti din toate partile lumii. Munca sa s-a concretizat in impresionanta lucrare „Systema Naturae” (1735), de la a doua editie, cea din 1758, Linne generalizand nomenclatorul binar (sistemul binominal). Evident, in multe dintre clasificarile sale, s-au strecurat si erori, dar acestea au fost corectate pe parcurs. In 1753 a publicat o alta lucrare importanta – „Species plantarum” (Specii de plante), in care a inventariat si denumit peste 8000 de specii.

Nomenclatorul binar a permis evitarea denumirilor populare, diferite de la o tara la alta (pentru aceeasi specie), ceea ce ar fi putut genera o multime de confuzii. Desi contributia lui Linne, ca fondator al nomenclaturii binare, a fost uriasa, totusi el a ramas, in istoria cercetarii stiintifice, cu imaginea unui naturalist „fixist”, in sensul ca el era convins ca tooate fiintele de pe Pamant au fost create de Dumnezeu si asa cum au fost, la inceput, asa au ramas, excluzand ideea de evolutie. Principalul scop al clasificarilor sale a fost acela de a arata grandoarea puterii divine. In privinta „rasei” umane, Linne a subdivizat categoria Homo sapiens, in functie de criterii geografice si, mai tarziu, dupa culoarea pielii, in cinci subcategorii – Homo europeanus, Homo africanus, Homo asiaticus,Homo americanus si Homo monstrosus. Pe acestea le-a descris prin raportare la anumite caracteristici pe care le considera endemice (determinate de spatiul geografic).
Astfel, africanii (cei cu pielea neagra), din punctul de vedere al savantului suedez, erau flegmatici, lenti, defensivi, indienii din America de Nord (cu pielea rosie) erau colerici, entuziasti si combativi, asiaticii (cu pielea galbena) – melancolici, inflexibili, severi, europenii (cu pielea alba/pala) – sangvinici (vioi), puternici, rapizi, indrazneti, inventivi. Prin Homo monstrosus ii denumea pe „uriasii” din Alpi (adica ceea ce antropologii numesc, astazi, Omul din Similaun – ale carui oseminte au fost descoperite abia in 1991) si pe uriasii din Patagonia (din America de Sud, din zona Anzilor Cordilieri). Carl Linne a influentat enorm cercetarea si evolutia stiintelor naturale din epoca sa si de dupa aceea. Specialisti din toate partile lumii veneau sa asiste la cursurile sale, sa duca mai departe metoda nomenclaturii binare si sa contribuie la progresul cunoasterii.
In taxonomia actuala, sunt situatii in care apar si „trinomi” – o combinatie de trei termeni, in care cel de-al treilea denumeste o subspecie, fapt explicabil prin descoperirile ulterioare sau prin aparitia unor specii domestice. De exemplu, in Asia, a fost descoperita, la un moment dat, o subspecie a leului (Panthera leo), care a fost denumita Panthera leo persica, asa cum Canis lupus familiaris este numele stiintific al cainelui, provenit din Canis lupus (lupul salbatic). In cazul plantelor, trinomul cuprinde genul, specia, soiul/hibridul (de exemplu, Ocimum basilicum minimum – o varietate de busuioc).
Avand in vedere ca, la ora actuala, pe Terra, se cunosc peste un milion de specii de animale (peste 5 000 de specii de mamifere, peste 9 000 de specii de pasari, la care se adauga, reptilele, paianjenii etc.), peste 350 000 de specii de plante (la care se adauga milioane de varietati horticole), periodic, Codul International al Nomenclaturii Botanice si Codul International al Nomenclaturii Zoologice sunt revizuite si sunt introduse diverse alte conventii, pentru ca oamenii de stiinta sa poata utiliza un limbaj comun. Pe de alta parte, Conventia privind diversitatea biologică, semnata de 193 de tari, subliniaza ca estimarile specialistilor in privinta numarului de specii de plante si de animale de pe Terra sunt relative, variind intre 2 milioane si peste 30 de milioane (in conditiile in care, anual, sunt descoperite peste 18 000 de specii noi).