Daca esti un fan al SF-ului, atunci exista sansa ca, la un moment dat, sa fi citit o carte, sa fi vazut un film sau sa fi vazut un serial care a explorat conceptul de multiunivers sau universuri multiple. Ideea ar fi ca, in acest lucru pe care il numim spatiu si timp, exista alte dimensiuni in care realitatea este diferita de a noastra, uneori doar putin, iar alteori in mod radical. Ceea ce este interesant este faptul ca aceasta idee nu s-a limitat doar la fictiune si fantezie. In stiinta, aceasta idee este cunoscuta sub numele de “teoria multiuniversului”. Aceasta teorie sustine ca pot exista mai multe sau chiar un numar infinit de universuri (inclusiv universul istoric pe care il experimentam in mod constant) care alcatuiesc impreuna tot ceea ce exista, adica: totalitatea spatiului, timpului, materiei, energiei, precum si totalitatea legilor fizicii si a constantelor care le descriu. In acest context, universurile multiple sunt adesea mentionate ca fiind universuri paralele, deoarece exista alaturi de propriul nostru univers.
Termenul de multiunivers a fost inventat in anul 1895 de catre filozoful si psihologul american, William James. Cu toate acestea, baza stiintifica a acestui termen a aparut din studiul fortelor cosmologice (cum ar fi gaurile negre si problemele care decurg din teoria Big Bang-ului). De exemplu, se crede ca in interiorul gaurilor negre exista o singularitate (un punct in care toate legile fizicii inceteaza a mai functiona, iar prezicerea comportamentului fizic devine imposibila). Dincolo de acest punct, este posibil sa existe un set complet nou de legi fizice sau doar versiuni usor diferite de cele pe care le cunoastem, si ar putea exista un alt univers. Unele teorii, cum ar fi inflatia cosmica, sustin aceasta idee, afirmand ca, dupa Big Bang au aparut numeroase universuri si ca universul pe care il stim noi este doar ceea ce putem noi sa observam.
Taxonomia de universuri a lui Max Tegmark insumeaza diversele teorii legate de multiunivers. In aceasta clasificare exista patru niveluri. In cadrul primului nivel, universuri diferite sunt aranjate unul peste altul, in ceea ce se numeste “volume Hubble”, toate avand aceleasi legi fizice si constante. Desi fiecare univers va fi diferit de al nostru in ceea ce priveste distributia materiei, vor exista in cele din urma volume Hubble care vor avea o configuratie similara sau chiar indentica.
La nivelul doi, exista universuri care au constante fizice diferite, iar multiuniversul ca intreg continua sa se intinda si va continua sa faca acest lucru pentru totdeauna, insa unele regiuni ale spatiului inceteaza sa se mai intinda si formeaza bule distincte (cum sunt bulele dintr-un aluat in crestere). La nivelul trei, cunoscut sub numele de “Interpretarea multiple-lumi”, observatiile nu pot fi prezise in mod absolut, insa exista o serie de observatii posibile, fiecare corespunzandu-i unui univers. Nivelul patru, numit si “Ansamblul Suprem”, este conceput chiar de Tegmark si considera toate universurile ca fiind reale, ele putand fi definite prin structuri matematice. Cu alte cuvinte, pot exista universuri cu aceleasi constante sau constante diferite.
