Andrei/Andreea este numele pe care îl poartă peste 700.000 de români, în mod aproape egal bărbați (în jur de 360 de mii) și femei și care își sărbătoresc onomastica la data de 30 noiembrie, când, în calendarul ortodox, este consemnată Sărbătoarea Sfântului Andrei, apostol al lui Iisus Hristos.
În tradiția românească, Apostolul Andrei este considerat fondatorul creștinismului în acest spațiu de la nord de Dunăre, declarat în 1997, de către Sfântul Sinod, „Ocrotitorul României”. Despre apostolii lui Iisus Hristos se spune că au ajuns în ținuturi foarte îndepărtate de Ierusalim. Apostolul Toma ar fi mers, potrivit scrierilor biblice, în Imperiul Part (al treilea Imperiu Persan, din sud-estul Mării Caspice), Ioan, în Asia, iar Apostolul Andrei a călătorit mai întâi prin Asia Mică, apoi prin Peninsula Balcanică, pe teritoriul de astăzi al Turciei și apoi în Sciția Mică – Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), după care și-a continuat misiunea ajungând până în sudul Rusiei de astăzi.
Numele Andrei nu este doar un prenume comun în România, dar și un simbol al tradițiilor și valorilor culturale. Pe lângă semnificațiile spirituale și istorice, Andrei se asociază cu curajul, onestitatea și liderul născut. În acest context, este interesant de explorat:
- Varietatea și adaptabilitatea numelui în diferite culturi.
- Cum se reflectă tradițiile și valorile în alegerea acestui nume.
- Impactul numelui în literatură, muzică și alte forme de artă.
Pentru a înțelege mai bine regulile ortografice și stilistice ale limbii române, îți recomandăm să citești și articolul despre cum este corect: aicea sau aici. Aici vei găsi explicații utile care te vor ajuta să eviți greșelile frecvente în scriere și vorbire.
Mărturie că Sfântul Apostol Andrei este cel care a ajuns și a propovăduit învățătura creștină pe aceste meleaguri, în afara textelor sacre, este și faptul că nenumărate locuri din Dobrogea îi poartă numele – de exemplu, peștera Sfântului Andrei (în apropierea localității Ion Corvin, județul Constanța, unde se presupune că a locuit apostolul câtă vreme s-a aflat pe aceste meleaguri), Pârâul Sfântului Andrei etc.
Apostolul Andrei era originar din Betsaida, ținut din nord-estul Israelului, în apropiere de Marea Galileei și făcea parte dintr-o familie de pescari, de aceea marinarii și pescarii îl consideră, de asemenea, ocrotitorul lor. A murit ca martir, în Ahaia, provincie antică a Imperiului Roman, pe teritoriul actual al Greciei.
În anul 350, adică după vreo trei secole de la moartea apostolului, împăratul Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, împărat roman, a dus moaștele Sfântului Andrei în Biserica Apostolilor din Constantinopol. În secolul al XV-lea, acestea au fost mutate, de către Papa Pius al II-lea, la Catedrala Sfântului Petru din Roma, iar capul său se află în biserica din Patras (capitala regiunii Ahaia), locul unde a murit.
Crucea Sfântului Andrei, ca simbol, este cea în formă de X, pentru că se spune că așa arăta crucea pe care a fost torturat și ucis apostolul.
Numele Andrei vine din grecescul „andreas”, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”, „curajos”. De asemenea, pentru că el și fratele său, Petru, sunt primii apostoli pe care i-a întâlnit Iisus Hristos, după Botezul în apele Iordanului, i s-a spus și „cel dintâi chemat” (la apostolat).
O altă etimologie a numelui Andrei este legată, la multe dintre popoarele balcanice, inclusiv la români, de lupi. Apostolul Andrei este și Apostolul lupilor. În legendele românești se spune că, la căderea Sarmizegetusei, lupii ar fi fost alături de daci (daoi – lupi, vechea denumire a dacilor) și că Apostolul Andrei ar fi fost vegheat, prin pustia Dobrogei, de căpetenia lupilor.
În spațiul românesc, s-au păstrat nenumărate tradiții și superstiții de Sfântul Andrei. Se crede că, în noaptea de Sfântul Andrei, lupii vorbesc cu grai omenesc, că oamenii își apără gospodăriile și casele de spiritele rele cu usturoi, fetele își pot visa ursitul dacă așează trei tăciuni încinși într-un vas de lut, că vasele din casă trebuie întoarse cu gura în jos, tocmai pentru a ține în cumpănă răul, de orice fel ar fi acesta, se pune grâu la încolțit, pentru a vedea dacă anul care urmează va fi prosper, iar dacă cerul este senin în noaptea de Sfântul Andrei, iarna va fi blândă.
Despre cei care poartă numele Andrei se mai crede că au „al șaselea simț”, adică o intuiție uimitoare, chiar dacă nu sunt conștienți de acest fapt, trăsătură care s-ar explica prin asocierea cu spiritul lupului.
Ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie, este și cea care precede, la noi, Ziua Națională a României, anul acesta Centenarul Marii Uniri, ceea ce adaugă și mai adânci semnificații aceastei perioade.
Pentru toți cei care poartă numele Andrei/Andreea sau derivatele lor, La mulți ani!
