In istoria noastra, cu trecerea anilor, figura marilor domnitori, de numele carora sunt legate importante acte din viata poporului, capata insusiri deosebite si valoare de simbol. Basarab si Bogdan simbolizeaza ideea ,,intemeierii” tarii, Mircea cel Batran si Iancu de Hunedoara a eroismului, a vitejiei manifestata in apararea independentei, Stefan cel Mare este geniul creator si intelepciunea poporului nostru, Mihai Viteazul simbol al unitatii nationale, Neagoe Basarab si Dimitrie Cantemir, autori ai unor importante scrieri, ilustreaza gustul pentru cultura, pentru dezvoltarea ei.
Dintre acestia face parte si numele de Basarab, unul dintre cele mai fascinante, personalitatea sa evoca inceputul statului romanesc independent.
B.P.Hasdeu considera ca numele de Basarab provine de la o casta nobiliara din Dacia cu numele de Sarabi. Acesta scria intr-o lucrare consacrata anume Basarabilor: ,,in Oltenia si Hateg luptandu-se asupra navalitorilor…traia pe atunci (in sec. V-XIII) poporul romanesc, avand domni din casa Sarabilor, ascuns in munti ca o comoara depusa de Traian si pazita de urmasii lui Decebal”.
Dintre Basarabi s-ar fi desprins doua ramuri care ar fi pornit spre Moldova, una a emigrat mai intai in Maramures si de acolo a trecut apoi in Moldova (Bogdanestii), cealalta a trecut direct din Muntenia in Moldova (Musatinii).
N.Iorga spunea ca originea numelui Basarab este cumana. Marele istoric D. Onciu spunea ca numele de Basarab n-a fost de la inceput nume de familie sau dinastic, el a capatat acest sens mai tarziu, in secolul al XVI-lea.
Geograful si istoricul I.Conea observa ca originea numelui de Basarab pe pamantul romanesc este in Hateg si Hunedoara, fapt confirmat si de alti cercetatori ai trecutului nostru.
Numele de Basarab s-a raspandit in regiunea respectiva in vremea cumanilor, fie a asimilarii unora dintre acestia in mediul local, fie prin preluarea numelui cuman de catre unii localnici, nume care s-a pastrat si dupa disparitia cumanilor, amintind de convietuirea romano-cumana.
La inceputul secolului al XVI-lea, are loc o prima mare opera romaneasca: constituirea sub conducerea lui Basarab, fiul lui Tihomir, a statului Tara Romaneasca.
Obtinerea, prin lupta, a independentei fata de coroana maghiara, intinderea teritoriala si prosperitatea pe care Tara Romaneasca a cunoscut-o in vremea domniei lui Basarab, au facut ca ei sa i se dea uneori numele acestuia, a carui figura a intrat in legenda.
Celebritatea numelui de Basarab, a determinat pe multi domnitori ai Tarii Romanesti din familia acestuia, sa poarte numele de Basarab (Basarab II, Basarab cel Batran – Laiota, Basarab cel Tanar – Tepelus).
Urmasii lui Basarab I ( Nicolae Alexandru, Vladislav I, Radu I, Dan I, Mircea cel Batran – ,,Luceafarul Basarabilor”, Vlad Dracul si Vlad Tepes) au consolidat si dus mai departe opera infaptuita de marele lor inaintas.
Dupa moartea lui Mircea cel Batran sau dupa detronarea lui Vlad Tepes (domnii autoritare), s-au manifestat puternice rivalitati intre urmasii Basarabilor pentru ocuparea tronului, care ajutate si de puterile vecine, au slabit capacitatea de aparare a tarii, inlesnind dese interventii straine in treburile ei.
In rivalitatile urmasilor lui Basarab I, s-au amestecat si marii boieri din Oltenia, fiii lui Neagoe de la Craiova, care prin casatorii si cumparari, au ajuns sa realizeze unul dintre cele mai mari domenii ale tarii. Acesti boieri au intervenit pentru luptele pentru tron, sprijinind , la inceput, pe unii dintre pretendentii legitimi sa-l ocupe, si apoi pretinzand pentru ei domnia.
In 1512, Neagoe, fiul marelui vornic Parvul Craiovescu, ajungea domn al Tarii Romanesti. Ca sa poata fi recunoscut de tara ca domn al ei, in actele emise de cancelaria sa, el s-a dat drept fiu al lui Basarab cel Tanar –Tepelus si si-a luat numele de Basarab, ,,intemeietorul tarii”.
Dupa Neagoe, urmasii din familia sa – apartinand boierilor Craiovesti – si-au luat numele de Basarabi, nume pentru noua casa boiereasca.
Urcat pe tron Neagoe Basarab a adus innoiri in toate domeniile vietii de stat, om de intinsa cultura, el insusi scriitor, a devenit un mare protector al artei si culturii.
Neagoe Basarab cautand apropieri cu reprezentantii Basarbilor, se considera descendentul lor si continuatorul lor, al traditiei imperiale bizantine.
Pe o fresca, domnitorul este infatisat cu vulturul bizantin de aur cu doua capete, cusut cu aur pe hainele lui de brocart rosu. Este cunoscuta opera ,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiului sau Teodosie”, nume care aminteste pe cel al imparatului bizantin Teodosie cel Mare.
Mai tarziu, Matei Basarab, urcat la tron, continua opera lui Neagoe Basarab, de asezare a tarii si de dezvoltare a vietii culturale. El pretindea o inrudire a Basarabilor cu Radu Negru, refacand manastirea de la Campulung, a carei zidire era atribuita lui Radu Negru, tinea sa motiveze in pisania pusa cu acel prilej ca el a facut aceasta ,, fiindu si Maria Sa dintre acea ruda buna si dintre acellu neam adevaratu”.
Cronicile scrise in vremea lui Neagoe Basarab, au servit ca baza celor din vremea lui Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, care, au continuat traditia familiei, au incurajat scrierea si strangerea de cronici si de alte monumente ale trecutului national.
Serban Cantacuzino a ridicat monumentul de la Calugareni, in amintirea victoriei lui Mihai Viteazul impotriva lui Sinan-Pasa.
Aceste lupte inversunate pentru tron, intre pretendentii pe linie directa si cei pe linie colaterala, au permis venirea la carma tarii, a unor domnitori inzestrati cu spirit diplomatic si militar, si cu interese care se confunda cu cele ale statului.
Basarabii avand legaturi adanci in istoria tarii, sunt exponentii cei mai autentici ai intereselor acesteia.
