O capsulă a timpului, cu secretele civilizaţiei noastre, va putea fi deschisă în anul 8 113. Alte mesaje ale lumii actuale pentru viitor

O capsulă a timpului, în general, este o mărturie despre civilizaţia umană, cuprinzând, în diverse forme – mesaje, artefacte – informaţii destinate generaţiilor viitoare sau, poate, unor posibili vizitatori extratereştri.

Chiar dacă o astfel de capsulă a timpului este gândită şi realizată ca să reziste foarte mult, este evident, pentru noi, cei de astăzi, că este “o poveste cu final necunoscut”, dar din care ne putem face o idee chiar despre felul în care omul lumii moderne evaluează stadiul de evoluţie al societăţii umane, implicit propriile realizări.

S-ar putea ca astfel de capsule să fie şi expresia unei mari temeri – aceea că lumea noastră nu este pe drumul cel mai bun şi că evenimente imprevizibile pot schimba radical, într-un viitor nu tocmai îndepărtat, ceea ce s-a construit, material şi spiritual, de-a lungul mileniilor.

O capsulă a timpului, depozitară a secretelor civilizației noastre, va putea fi deschisă în anul 8 113

O capsulă a timpului numită “Cripta civilizaţiei” este considerată a fi prima a vremurilor moderne. Ideea de a realiza o capsulă a timpului i-a aparţinut lui Thornwell Jacobs, decan al Facultăţii Oglethorpe, SUA, care, documentându-se pentru una dintre cărţile sale, a fost uimit de cantitatea redusă de informaţii despre viaţa Egiptului antic, cele mai multe date provenind din două surse – obiectele găsite în mormintele faraonilor Egiptului şi inscripțiile în stâncă și tăblițele descoperite în Asiria antică. Acestea nu oferă însă omului modern posibilitatea de a reconstitui, în imaginaţie, modul de viaţă al unei generaţii, de exemplu.

În astfel de împrejurări, Thornwell Jacobs s-a gândit la modul în care să pună la dispoziția unei civilizații îndepărtate, în viitor, un fel de “mormânt” în stil egiptean, cu o multitudine de aspecte care să arate viața și tradițiile pe care oamenii le-au dezvoltat până la momentul închiderii “Criptei civilizaţiei”.

Din august 1937, până în iunie 1940, cu ajutorul unui cunoscut producător de filme, fotograf şi inventator din epocă, Thomas K. Peters, Jacobs a adunat obiecte, imagini, idei reprezentative pentru viața umană pe Pământ din ultimii 6000 de ani.

“Cripta civilizaţiei”, această capsulă a timpului, a fost construită în subsolul Universităţii Oglethorpe. Este o încăpere etanşă, de 6,1 metri lungime, 3 metri lăţime şi 3 metri înălţime. Podeaua şi tavanul sunt făcute din piatră, cu o grosime de 2,1 metri, pereții sunt căptușiți cu plăci de smalț de portelan si smoală. Ușa din oțel inoxidabil a fost sudată, după ce oxigenul a fost îndepărtat și înlocuit cu azot inert (care nu reacţionează chimic cu nimic).

Ce se află în “Cripta civilizaţiei”?

“Cripta civilizaţiei” seamănă cu o încăpere a unei piramide egiptene antice, cu artefacte aranjate pe rafturi și pe podea. Multe obiecte sunt depozitate în cutii din oțel inoxidabil, căptușite cu sticlă și umplute cu un gaz inert, pentru a preveni îmbătrânirea. Pereţii sunt acoperiţi cu pictograme, executate de un artist al timpului, George L. Carlson, şi care arată istoria inteligenței și a dezvoltării umane.

Printre obiectele din această capsulă a timpului se află: un creion mecanic, un stilou, un deschizător de conserve, o maşină de cusut, o maşină de scris manuală, un radio, o casă de marcat, o poşetă de damă, un prăjitor de pâine, jucării (un Donald Duck din plastic, păpuşi din pânză şi lemn etc.), mostre de seminţe, o sticlă de bere Budweiser încapsulată în material special, ziare (inclusiv un număr din “Atlanta Journal”, care arată rapoarte din primul an al celui de-al Doilea Război Mondial), reproduceri miniaturale ale unor sculpturi celebre, manechine de bărbați și femei în mărime naturală, îmbrăcați în ținute vestimentare din anii 1930 etc.

Nu lipsesc, din această capsulă a timpului, un telefon, un televizor, instrumente folosite în ştiinţă (un altimetru, un barometru), un aparat de filmat, un film despre realizarea “Criptei civilizaţiei”.

Pe alte rafturi special amenajate se găsesc microfilme care conţin peste 800 de cărţi de referinţă – Biblia, Coranul, “Iliada”, de Homer, “Divina Comedie”, de Dante etc., înregistrări vocale ale liderilor din anii 1930, inclusiv Adolf Hitler, Stalin, Franklin D. Roosevelt, Benito Mussolini s.a.m.d., la care se adaugă cititoare de microfilme și proiectoare de imagine, pentru a permite generațiilor viitoare să vadă și să asculte înregistrările.

Toate acestea au fost finanţate de către industriași și filantropi, iar cripta a fost încredințată guvernului SUA, moștenitorilor și cesionarilor săi, pentru a fi păstrată pentru oamenii secolului al 82-lea.

De ce a fost ales anul 8113, pentru a putea fi deschisă această capsulă a timpului?

Thornwell Jacobs este cel care a decis să sigileze “Cripta civilizaţiei” timp de 6 000 de ani şi a etichetat data deschiderii ca fiind 8113. La vremea respectivă, in anii 1930, se ştia că cea mai veche dată calendaristică menţionată in documente era anul 4241 i.Hr., când a fost creat calendarul egiptean.

La momentul construirii “Criptei civilizaţiei”, trecuseră deja 6 177 de ani, de la anul 4241 i.Hr, prin urmare a decis ca această capsulă a timpului să fie deschisă peste alţi 6177 de ani, adică în 8113.

Cum va fi peste 6 000 de ani? Ce se va întâmpla cu Pământul, cu oamenii, până în mileniul 9, secolul 82? Putem măcar să facem un exerciţiu de imaginaţie? Vor citi şi vor putea înţelege cei care se vor afla pe Terra ceea ce scrie deasupra intrării în capsula timpului? – “Această criptă conține amintiri ale civilizației care a existat în Statele Unite ale Americii și în întreaga lume în prima jumătate a secolului al XX-lea. Bijuteriile și metalele prețioase nu sunt incluse. Depindem de legile comitatului DeKalb, Statul Georgia și Guvernul Statelor Unite, și de moștenitorii, cesionarii și succesorii acestora, precum și de onestitatea posterității pentru păstrarea acestei cripte până în 8113. Pentru locuitorii de acum, această ușă și conținutul acestei cripte rămân inviolabile”.

Capsulele Westinghouse, pentru mileniul al VII-lea

“Capsulele Westinghouse” au fost create de Westinghouse Electric Corporation (o companie fondată de antreprenorul şi inginerul american George Westinghouse Jr., pionier al industriei electrice), cu ocazia a două ediţii ale Târgului Mondial de la New York, din 1939 şi din 1964.

Târgul Mondial de la New York, din 1939, a fost al doilea cel mai scump târg mondial din toate timpurile şi prima expoziție bazată pe viitor, cu sloganul „Lumea de mâine”. Peste 40 de milioane de oameni din întreaga lume au participat la cele două ediţii ale târgului.

Pentru fiecare ediţie, Westinghouse Electric Corporation a creat câte o capsulă a timpului – un fel de tuburi metalice, necorozive, în formă de glonţ, de 2,3 metri lungime, special concepute (din cupru, crom şi argint) pentru mileniul al VII-lea, anul 6 939. Ambele sunt îngropate la mare adâncime, sub locul de desfăşurare a târgurilor, adică sub Flushing Meadows, un parc public din nordul New York-ului.

Prima capsulă Westinghouse, cea din 1939, coborâtă, în locul special pregătit, la momentul echinocțiului de toamnă, din 23 septembrie, conţine obiecte mici, de uz zilnic, microfilme cu evenimente importante de până la acea dată, imagini, un microscop şi un proiector, cu instrucţiuni de utilizare, pentru vizualizarea materialelor.

A doua capsulă a timpului, cea din 1965, cuprinde, în plus, aspecte legate de progresul ştiinţific şi un microfilm cu numele şi semnătura a peste 750 000 de persoane care au vizitat târgul, lista fiind deschisă chiar de semnătura președintelui Statelor Unite, Lyndon B. Johnson.

Pentru a marca locul în care se află cele două capsule ale timpului, în 1965 a fost instalat deasupra lor un monument de granit (“Santinela permanentă”). Se estimează că, fără intervenția umană, peste 5000 de ani, această zonă va fi sub apă, din cauza schimbărilor climatice globale.

O capsulă a timpului cu limbile vorbite pe Pământ – Proiectul Rosetta

Specialiştii preconizează că cincizeci până la nouăzeci la sută din limbile vorbite pe glob (în jur de 6 900, astăzi) vor dispărea în următorul secol, în condiţiile în care, în prezent, la fiecare două săptămâni, mai dispare câte o limbă, în primul rând cele care nu au beneficiat şi de varianta scrisă.

Proiectul Rosetta, iniţiat de o organizaţie americană non-profit, preocupată de conservarea şi dezvoltarea valorilor umane, îşi propune să realizeze o arhivă online şi alta fizică – Discul Rosetta – a circa 1 500 de limbi.

Denumirea proiectului – “Rosetta” – face referire, simbolic, la “Piatra Rosetta”, o stelă egipteană (un mic monument specific antichității, format dintr-un singur bloc de piatră), datând din anul 196 i.Hr., care cuprinde trei inscripții ale aceluiași text în trei limbi antice diferite şi care reprezintă, pentru lumea de astăzi, o mărturie de nepreţuit despre o epocă demult apusă.

Rosetta din aliaj de nichel microgravat, de 7,62 cm, va putea rezista peste 2.000 de ani şi va fi o mărturie fundamentală despre limbile vorbite pe Terra la momentul actual. Mai mult, o sondă spaţială numită tot “Rosetta”, lansată de Agenţia Spaţiala Europeană (ESA), pentru a aduna date despre cometa Tchourioumov-Guerassimenko, are la bord un astfel de disc inscripționat cu 6.500 de pagini de traduceri în diversele limbi ale Pământului. La ora actuală, sonda spaţială Rosetta, după ce şi-a încheiat misiunea, se află pe o orbită de 6,44 ani în jurul Soarelui.

Cutia neagră a Pământului

“Cutia Neagră a Pământului” (Earth’s Black Box), ascunsă undeva, în îndepărtata Tasmanie (în sudul Australiei), este o structură din granit şi oţel, de 10 metri lungime, 4 metri lăţime şi 3 metri înălţime, concepută pentru a spune civilizațiilor viitoare cum a creat omenirea criza climatică și cum a eșuat sau a reușit să o rezolve.

Construită după modelul cutiei negre a avioanelor, această Cutie neagră a Pământului stochează deja date din 2021, fiind conectată la Internet, de unde preia toate informaţiile relevante, la zi, şi funcţionând pe baza unor baterii solare, garanţia că structura din oţel rămâne alimentată în orice moment.

Deocamdată, capacitatea de stocare a datelor despre planeta noastră, aşa cum este în prezent, este proiectată pentru următorii 40 – 50 de ani, dar se analizează şi alte posibilităţi tehnice, având în vedere că, fizic, blocul de granit şi oţel poate să reziste milenii.

Capsula timpului pentru Univers

Sondele gemene Voyager, ale NASA, lansate în spaţiu la sfârşitul anilor 1970, pentru a explora planetele aflate în exteriorul sistemului nostru solar, şi care trimit în continuare informaţii prin intermediul „Deep Space Nerwork”, transportă la bord, către alte sisteme solare, câte o capsulă a timpului, cu mesaje de pe Pământ, înregistrate pe niște discuri de cupru placate cu aur.

Aceste capsule ale timpului trimise în spaţiu – “Golden Record” – conțin imagini (inclusiv hărți ale Pământului, ale sistemului nostru solar, poze cu diverse animale și mai multe imagini cu oameni) codificate, cu instrucțiuni pentru decodare, la care se adaugă felicitări inregistrate în 55 de limbi și selecții muzicale.

Nu lipsesc textele literare, muzică tradiţională din epoci şi culturi diferite, dar şi clasică şi modernă (Bach, Mozart, Beethoven, Stravinsky, Chuck Berry etc.), zgomotul valurilor, al vântului, al ploii, glasuri de păsări, sunete scoase de balene etc.

Este mesajul umanităţii către o posibilă civilizaţie extraterestră, o reprezentare concentrată a ceea ce înseamnă planeta noastră, natura, oamenii, cum suntem, cum trăim, milenii de istorie şi de civilizaţie, cunoaştere şi progres – “prezentul unei lumi mici şi îndepărtate, cu sunetele noastre, ştiinţa noastră, imaginile noastre, muzica noastră, gândurile noastre şi sentimentele noastre”, după cum spunea Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter, la momentul lansării sondei Voyager, la 16 iunie 1977.

Chiar dacă unele instrumente nu mai funcționează, sondele Voyager nu se vor coroda, pentru că sunt făcute din cupru aurit, cu o copertă din aluminiu, în care au fost injectaţi atomi de uraniu 238 radioactiv, un izotop a cărui durată medie de viaţă este de circa 4,5 miliarde de ani, şi pot călători, dincolo de sistemul nostru solar, sute de mii sau chiar milioane de ani.

O capsulă a timpului în România

O capsulă a timpului, pentru anul 2118, a fost inaugurată şi în România, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, în incinta Cetăţii Alba Carolina. Este o sculptură din bronz, în formă de sferă (simbol al globului pământesc), cu un soclu din calcar.

În fata sferei, pe soclu, este amplasată o “carte” realizată din bronz, “simbol al triumfului cunoaşterii asupra ignoranţei, al dreptăţii asupra injustiţiei, al unităţii asupra dezbinării. România va (re)deveni mare prin educaţie. La 1 Decembrie 2118, urmaşii noştri vor deschide sfera şi capsula timpului, dând glas, pentru întâia oară, mesajelor României de azi dedicate României de mâine”, aşa cum se precizează pe site-ul „România 2118 – Centenarul românilor de pretutindeni”, un proiect realizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate şi Fundaţia CAESAR, cu sprijinul Primăriei Municipiului Alba Iulia.

Au fost incluse, în această capsulă a timpului, mesajele a peste 200 de români, din diverse părţi ale ţării şi din străinătate, cu profesii şi vârste diferite.

Încredere în timp sau spaima de viitor?

Termenul „capsulă a timpului” este folosit din 1939, dar ideea este la fel de veche precum primele civilizații umane. Epopeea lui Ghigames, de exemplu, cea mai veche scriere literară a umanităţii, de la începutul mileniului al III-lea i.Hr., păstrată pe tăbliţe de lut, parte a bibliotecii regelui asirian Assurbanipal, descoperită în secolul al XIX-lea, începe cu indicaţii pentru a se găsi “o cutie de cupru”, sub marile ziduri ale Cetăţii Uruk şi unde, pe o tabletă de Lapis lazuli, o rocă a cărei utilizare datează de peste 7 000 de ani, s-ar afla adevărata poveste a lui Ghilgameş.

Capsule ale timpului, pentru un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, există astăzi în toată lumea, de ordinul miilor şi exprimă preocuparea oamenilor pentru relaţia cu timpul, cu destinul individual sau colectiv.

Direct sau indirect, capsulele timpului, dincolo de dovezile legate de evoluţia, capacitatea de cunoastere şi progresul omenirii, par a spune că: “Nu avem niciun motiv să credem că lumea, aşa cum evoluează astăzi, va rămâne favorabilă civilizaţiei umane”, după cum avertizau, în 2017, şi cei trei 13 laureaţi ai Premiului Nobel, din diverse domenii, cei care monitorizează un “Ceas al Apocalipsei” simbolic.

Mesajul lui Albert Einstein pentru anul 8113

Iată care este şi mesajul lui Albert Einstein, inclus în Capsula timpului din 1938: “Timpul nostru este bogat în minți inventive, ale căror invenții ne-ar putea facilita viața considerabil. Traversăm mările cu putere și folosim puterea și pentru a elibera umanitatea de orice muncă fizică obositoare. Am învățat să zburăm și suntem capabili să trimitem mesaje și știri, fără nicio dificultate, în întreaga lume, prin unde electrice.

Cu toate acestea, producția și distribuția mărfurilor este complet neorganizată, astfel încât toată lumea trebuie să trăiască cu teama de a nu fi eliminată din ciclul economic. Mai mult, oamenii care trăiesc în țări diferite se ucid între ei la intervale de timp neregulate, astfel încât, și din acest motiv, oricine se gândește la viitor trebuie să trăiască în frică și teroare. Acest lucru se datorează faptului că inteligența și caracterul maselor sunt incomparabil mai mici decât inteligența și caracterul celor puțini, care produc ceva valoros pentru comunitate. Am încredere că posteritatea va citi aceste afirmații cu un sentiment de superioritate mândră și justificată”.