Îi vezi și astăzi agățați de stânci. Stranepotii dacilor de altădată. Neclintiți și de nestrămutat. Amalgam de suflet, amestecat cu rocă dură. Aproape de cer, făcându-și loc printre copaci. Îi vezi cum își iau inima în dinți și luptă și astazi cu îndârjire, drag și dor, pentru casa lor. Care nu e alta decât Sarmizegetusa. Regia. Vechea Regie a dacilor de altădată. Ești în capitala Daciei preromane, iar povestea ta, de aici începe!
Este un loc în care, orice roman ar trebui, după părerea mea, să ajungă măcar o dată în viață. Un leagăn de istorie, de civilizație și de trecut, scrijelit în stâncă. Nu poți merge prin viață fără să îți cunoști trecutul. Așadar, să mergem împreună să cunoaștem astăzi, o parte din oamenii frumoși ai Sarmizegetusei Regia!
Indiferent când te aduc pașii aici, primăvara, când firul ierbii se trezește la viață, în miez de vară când și vreascurile trosnesc mai abitir ca focul, de dogoarea aerului, ori toamna, când un pictor nevăzut își varsă paleta de culori pe creștetele copacilor, îl vei găsi negreșit aici, pe Vladimir Brilinski, paznicul ei, unul dintre dacii zilelor noastre. Pasul nu-i stă o clipă. Și nici mintea. Ochiul, nici atât. Și-a pus în gând să îi aducă Sarmizegetusei strălucirea de odinioară. O viață a visat la asta, iar astăzi, moștenirea lăsată din moși strămoși este în siguranță, în mâinile lui.
Cât e ziua de lungă, Sarmizegetusa e brăzdată în lung și lat de pașii lui Nunu, cum îi spun prietenii. Iar, ceea ce știam odinioară despre locul acesta, cum că ar fi presărat ba cu tot felul de oameni dubioși, ba groapă de gunoi pentru cei care nu au niciun respect pentru mediu și istorie sunt demult povești.
Pentru că Nunu a reușit să pună în ordine, ceea ce, odinioară reprezenta doar haos, aici la Sarmizegetusa. A curățat pădurea de gunoaie, a pus peste tot plăcuțe de avertizare pentru a proteja monumentele, a amplasat indicatoare care te duc fix până în inima cetății, a tăiat copacii care reprezentau un pericol pentru turiști, deoarece erau mâncați de carii, a adus pază strașnică în zona sacră, în așa fel încât, “pietrele” acelea cum le numesc unii necunoscători, să poată fi admirate în voie, dar și păstrate intacte peste timp.
Nu știu cât le place asta unora dar, pentru cei care merg de ani de zile acolo, se vede cu ochiul liber cum Sarmizegetusa renaște, de la o lună la alta, din cenușă. Vizitatorii plătesc taxă la intrare în cetate, așa cum îi stă bine oricărui obiectiv turistic. Nimeni nu mai se așează tolănit pe temple. Nimeni nu mai face focul pe soarele de andezit. Nimeni nu mai strigă, nimeni nu mai ia acasă bucăți din pietrele dacilor, doar pentru că a citit în stele că ar fi încărcate energetic.
Nunu se îngrijește de toate acestea, ca de propria lui casă. După atâta vreme de când îl cunosc pot spune garantat că, Sarmizegetusa Regia este casa lui. De mic a iubit-o, de mic a îndrăgit fiecare bloc de andezit din zidurile ei, de mic îi cutreiera pădurile și visa cu ochii deschiși la vremurile acelea antice în care dacii trăiau aici.
Este o altă Sarmizegetusă astăzi în Munții Orăștie. Una așa cum, probabil era acum mai bine de 2000 de ani. O Sarmizegetusă demnă de regii daci ai antichității, o altă casă pentru cei care știu să îi aprecieze importanța și o vizitează cu drag. E o destinație de patrimoniu UNESCO nu numai pentru turiștii străini, ci și pentru acei români care, până de curând credeau că Sarmizegetusa Regia este, defapt, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala fostei Dacii romane.
De când este Nunu aici am vazut cum se așterne după mai bine de 2000 de ani, liniștea și peste acest loc, atât de greu încercat de-a lungul vremii. Am văzut cum se pregătește de iarnă și închide ochii până când, odată cu primele raze ale soarelui de martie, își va primi cu brațele deschise, vizitatorii. Pentru că, da, Nunu înfruntă și iarna omătul mare, până în inima Sarmizegetusei. Îi păzește precum ochii din cap și templele, și zidurile și copacii. Și nimic nu mișcă azi, aici fără ca el să știe.
De-l întâlnești printre copaci și nu-l cunoști, ai spune că este un turist oarecare. Veșnic poartă un rucsac în spate, de ai putea jura că în el, stă toată averea lui. Și, tot nedespărțit este și de bota lui, în care își sprijină deseori și gândurile, nu doar trupul. Însă averea lui cea mai de preț este dragostea pe care o poartă în suflet, pentru acest loc. Lucrurile s-au schimbat mult de când Nunu a devenit administratorul sitului Sarmizegetusa Regia. Cu siguranță, una dintre cele mai mari realizări din această perioadă, la care a fost părtaș Nunu este descoperirea matriței din bronz, cu o greutate de peste opt kilograme, care era folosită pentru decorarea unor bijuterii din metale prețioase.
Matrița este singurul obiect de acest fel descoperit până în prezent pe întreg teritoriul Daciei și are încrustate sculpturi ale unor animale mitice, bouri, dragoni, lei, inorogi. Nunu s-a îngrijit ca această descoperire importantă să fie pusă în valoare așa cum se cuvine și nu să ia calea străinătății, cu ajutorul traficanților de obiecte de acest fel.
Este o poezie colorată omul acesta. Sufletul ți se încălzește, mintea coboară înapoi în timp, pe firul istoriei, când îl auzi vorbind. Sarmizegetusa Regia este, de acum, în siguranță, pe mâinile lui. Iar Nunu Brilinski va fi tot acolo. Printre blocurile de andezit, printre trunchiurile groase și contorsionate ale copacilor, sprijinit în celebra lui botă, cu ochii țintă și de veghe, bătrânei cetăți.
Sarmizegtusa Regia nu este numai visul lui Nunu. Este casa multora care, ani buni au sperat ca acea cetate să își reocupe locul cuvenit în istorie și în inimile oamenilor. Este poate una dintre cele mai importante moșteniri culturale ale acestui popor, nu doar pentru că face parte din patrimoniul UNESCO ci, pentru că amintește tuturor de cinste, curaj și dragoste de țară.
Soarele se joacă de-a v-ați ascunselea printre frunzele Sarmizegetusei. Se odihnește leneș, în miezul zilei, pe altarele de andezit. Turistii încep să se înghesuie aici, imediat ce căldura lui, mângâie din depărtări, chipul vechii urbe a dacilor. Iar vântul aduce vești de departe, acolo între zidurile apărate de păduri umbroase și bota lui Nunu. Vorbește cui vrea sa îl asculte despre vremuri noi la Sarmizegetusa Regia. Vorbește despre fapte la fel de vitejești astăzi, ca în vremurile de odinioară. Doar că acum, Sarmizegetusa se va lupta să iasa la lumină. Sa iasă din anonimat. Și să reintre, așa cum merită, din umbra negurilor, înapoi in istorie…
Vorbeam la început despre oamenii Sarmizegetusei. Cu toate că Nunu nu ar putea face de unul singur toate treburile Sarmizegetusei și este ajutat zilnic și de jandarmi și de alți oameni cu suflet mare, azi am vorbit despre Nunu Brilinski. El este omul Sarmizegetusei. Un om, cu un suflet și curaj cât o armată întreagă! Sarmizegetusa Regia de astăzi nu ar supraviețui fără el, un dac de altădată, în luptă cu birocrația și cei care uită respectul pentru valorile României. Nunu Brilinski – omul de fier al Sarmizegetusei!
NB: Fotografiile aparțin autorului și nu pot fi preluate decât cu acordul scris al acestuia!
