Observatia ca metoda stiintifica

Potrivit cercetatorilor, observatia stiintifica este o forma de cercetare calitativa, care il ajuta pe cel care cerceteaza sa inteleaga cauzele si scopurile pentru care oamenii fac ceea ce fac la mediul de lucru si nu numai.

In ultimul timp, a inceput sa fie practicata din ce in ce mai des observatia din teren sau de la fata locului.

In opinia renumitului Septimiu Chelcea, o observatie reprezinta o solutie stiintifica, ce se bazeaza pe simturile umane pentru a ajuta la rezolvarea unei probleme sau a unei chestiuni sociale, psihologice sau naturale, de obicei avand in centru studierea oamenilor.

De cele mai multe ori, o observatie corecta ne ajuta sa aflam raspunsurile la cateva intrebari de baza, precum:

1. Unde fac oamenii ceea ce fac?
2. Ce idei obisnuite si ce cunoastere de fundal au oamenii?
3. Ce fac oamenii?
4. Ce face cineva altcuiva?
5. Cine initiaza actiunea si cum răspunde la ea?
6. De ce fac oamenii ceea ce fac?
7. Cum fac oamenii ceea ce fac?
8. Cat timp fac ei ceea ce fac?

Spre deosebire de ancheta sau interviu, observatia ne ofera felul exact in care se desfasoara lucrurile in mediul natural, fara interventia altor tipuri de factori.

Una dintre trasaturile acestei metode de cercetare subliniaza ca cercetatorii nu influenteaza foarte mult derularea obisnuita a intamplarilor pe care le analizeaza. Acest lucru poate fi adevarat, insa este discutabil, intrucat au existat cazuri in care persoanele stiau ca sunt observate si si-au schimbat comportamentul tocmai pentru a iesi mai bine din cercetarea cu pricina.

Exista mai multe feluri de observatie, care se divid in functie de cateva criterii

– daca cercetatorul este sau nu prezent la cercetarea propriu-zisa

– observatiile pot fi structurate sau nestructurate

-observatiile au loc in mediu natural sau in cel de laborator

Tipuri de observatie:

– din punctul de vedere al modalitatilor folosite la cercetare:
1. Observatia participativa – cu participarea implicita a cercetatorului

2. Observatia neparticipativa – cercetatorul nu se implica efectiv in procesul de observatie

– din punctul de vedere al structurii sale:

1. Structurata – implica clasificarea si cuantificarea comportamentelor conform unei scheme prestabilite

2. Nestructurata – cercetatorul redacteaza comentarii despre evenimentele care au loc, dar fara a avea o schema prestabilita de urmarire.

– dupa forma observatiei

1. Observatia directa – observatorul ia parte la evenimentele observatiei

2. Observatia indirecta – in acest caz se folosesc camerele ascunse pentru strangerea datelor necesare observatiei

Exista trei mari posibilitati de a realiza observatiile si de a le salva:

1. acestea se pot inregistra pe masura ce sunt luate
2. se folosesc instrumente electronice pentru inregistrare (camere foto sau video)
3. eventual, informatiile pot fi salvate ulterior

Daca vreti sa stiti ce obiecte puteti folosi in cadrul unei observatii, trebuie sa stiti ca un simplu carnetel in care sa notati toate datele evaluate este mai mult decat suficient.

Exista cateva mari etape ale cercetarii:

1. Proiectarea cercetarii: vorbim aici despre stabilirea temei cercetarii si a problemelor care vor fi cercetate, stabilirea conceptelor de lucru si a ipotezelor, plus cele mai eficiente metode de observatie. Tot in aceasta etapa se va stabili esantionul de populatie pe care se va realiza observatia si cercetarea.

2. Accesul reprezinta o etapa foarte indelungata si anevoioasa in procesul desfasurarii observatiei. Trebuie sa se stabileasca foarte clar ce fel de observatie se va aplica (deschisa sau inchisa) si, totodata, ce rol are observatorul (ascuns sau deschis).

3. Adunarea si inregistrarea datelor.

4. Analiza datelor

5. Realizarea propriu-zisa a raportului de cercetare

Avantaje şi dezavantaje ale utilizarii metodei observatiei

Cel mai important minus al unei observatii este faptul ca ea este de tip calitativ, iar astfel datele pe care le primim trec printr-un amplu proces de interpretare si analizare, si nici nu pot fi generalizate. Un alt inconvenient al acesteia este acela ca cercetatorii pot exagera si pot face referire la evenimente mai ample, pe care le vor analiza dupa datele obtinute in urma unor observatii de factura mai mica, dar care au totusi legatura cu noile teme dezbatute.

Dintre avantaje, de mentionat este acela ca cercetatorii au o gama foarte larga de interpretare a informatiilor pe care le primesc, iar gradul de veridicitate al acestora este foarte ridicat, intrucat cercetarea este facuta, in mare parte, in locatiile sale naturale.

Observatia este printre cele mai importante tehnici de investigatie de tip sociologic, pentru ca in urma ei se obtin date factuale, de o diversitate foarte mare si de o amploare pe masura. In urma acestora, se poate trece la urmatorul pas, daca se doreste, si anume ancheta sociologica, piatra de temelie a acestei stiinte.