Olandezul zburător este o expresie care își are originea într-o legendă din secolul al XVII-lea, cunoscută în mai multe variante, dar toate făcând referire la aventurile unui căpitan olandez, pe nume Bernard (sau Barend) Fokke. Ca toate legendele, s-a născut dintr-o situație reală, în jurul căreia imaginația colectivă a țesut tot felul de întâmplări proiectate în fabulos, care s-au constituit într-un mesaj despre spiritul aventurier, excesiv, sortit eșecului.
Despre Bernard/Barend Fokke se spune că a fost angajat al Companiei Olandeze a Indiilor de Est, fondată în anul 1602, una dintre cele mai mari companii comerciale din lume, cu drept de monopol asupra comerțului. Barend Fokke a devenit cunoscut pentru că a navigat între Europa și Asia într-un timp record pentru epoca respectivă (mai exact, în anul 1678), în numai trei luni și patru zile. S-a pus această performanță ieșită din comun pe seama unui „pact cu diavolul”, cu atât mai mult cu cât, se pare, Fokke avea o înfățișare urâtă și o fire aspră. El ar fi dispărut fără urmă, cu corabia cu tot, în timpul unei alte expediții.
O variantă a legendei a fost publicată pentru prima dată în 1790, de către un scoțian – John MacDonald – care, relatând legenda, spune la un moment dat că: „Furtuna era așa de puternică încât marinarii spuneau că l-au văzut pe olandez zburând, de unde și expresia Olandezul zburător.
Legenda OLANDEZULUI ZBURĂTOR, vasul fantomă condamnat să navigheze pe apele întunecate ale oceanelor pentru eternitate, își are rădăcinile în vechea mitologie maritimă și în poveștile marinarilor din secolele trecute. Simbolizând temerile și speranțele celor care se încredințau mărilor necunoscute, această legendă a fost adaptată și reinterpretată în numeroase culturi, influențând literatura, muzica și chiar cinematografia. Povestea vorbește despre consecințele mândriei și ale sfidării destinului, fiind un avertisment veșnic despre limitele umane în fața forțelor naturii.
Într-o altă variantă a legendei, publicată cinci ani mai târziu, în 1795, de către englezul George Barrington, se face referire la o întâmplare fantastică, relatată de niște marinari după un naufragiu, cum că ar fi văzut un vas de război olandez, fantomatic, în timpul furtunii, „Vasul fantomă”/„Corabia fantomă”.
Cea mai populară versiune a legendei despre Olandezul zburător a fost publicată însă la începutul secolului al XIX-lea și, pe scurt, spune că o corabie olandeză a fost prinsă de o furtună când încerca să treacă de Capul Bunei Speranțe, situat în sudul Africii, pe coasta Atlanticului, un reper geografic important pe drumul spre Orientul Îndepărtat. În zadar l-au rugat marinarii pe căpitan să caute un loc mai adăpostit până trece furtuna, acesta s-ar fi închis în cabină, pentru a bea și a fuma.
Furtuna s-a întețit între timp, iar căpitanul, înjurând și blestemând, a sfidat cerurile, cerând să-i scufunde nava, dacă pot asa ceva. În momentul acela, la bordul corăbiei s-a arătat o entitate luminoasă, spre care căpitanul și-a îndreptat pistolul, dar arma i-a explodat în palmă, iar o voce s-a auzit spunându-i căpitanului olandez: “Din moment ce îți place să îți chinui marinarii, îi vei chinui, pentru că vei deveni spiritul rău al mării, iar corabia ta va aduce nenorocire tuturor celor care o vor vedea”.
Într-o altă variantă se spune că „Olandezul zburător” ar fi fost căpitanul vasului Hollander, un anume Willem van der Decken, neîntrecut în arta navigației, bogat și puternic, ceea ce nu l-a împiedicat să fie un pirat teribil. În 1678 ar fi decis să navigheze spre India, pornind în călătorie în Vinerea Mare, în ciuda unei furtuni, declarând orgolios: “Voi naviga, în și fără furtună, cu Paște sau fără Paște, voi naviga pentru eternitate”.
Din această legendă s-a inspirat scriitorul romantic german Heinrich Heine, pentru a scrie romanul satiric „Din memoriile domnului Schnabelewopski”, din care s-a inspirat ulterior compozitorul Richard Wagner, pentru libretul operei „Olandezul zburător” (Der Fliegende Holländer). Premiera operei „Olandezul zburător” a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1843, la Dresda. În România, pentru prima dată, Opera “Olandezul zburător” a fost reprezentată în 1926, la Opera Română din Cluj-Napoca, cu titlul “Vasul fantomă”.
Libretul operei, scris chiar de Wagner, constă într-o poveste în care un căpitan olandez este condamnat de diavol să călătorească la nesfârşit, având voie să se oprească, pentru scurt timp, doar la şapte ani, până va găsi femeia a cărei dragoste să-l izbăvească de blestem. În timpul unei astfel de călătorii blestemate, nava fantomă a Olandezului zburător s-a arătat căpitanului norvegian Daland.
Acesta a fost de acord să i-o prezinte olandezului pe fiica sa, Senta, care se îndrăgostește de căpitanul olandez (al cărui chip îi amintește de cel dintr-un portret/tablou) și înțelege că este iubirea vieții ei. La plecarea, de fapt dispariţia fantomei Olandezului zburător, Senta își părăsește familia și se aruncă în mare. Sacrificiul ei îl dezleagă de blestem pe olandez, sufletele lor rămânând pentru totdeauna alături, dincolo de viață, în eternitate.
În 2003, filmul “Pirații din Caraibe” propune o versiune foarte diferită a legendei originale despre Olandezul zburător, din care nu păstrează decât ideea unui Vas fantomă blestemat, în care se află condamnați și suflete ale marinarilor morți pe mare.
Scriitorului Heinrich Heine şi compozitorului Richard Wagner, ambii artististi romantici, li se datorează popularitatea acestei expresii – Olandezul zburător – ca şi “Vasul fantomă”, dincolo de legendă, literatură sau muzică, însemnând că spiritul de aventură exagerat, sfidător la adresa legilor naturii şi a puterii divine, este destinat eşecului, şi că orice pact cu puterile demonice trebuie răscumpărat prin sacrificiu.
Încheind, OLANDEZUL ZBURĂTOR rămâne una dintre cele mai enigmatice și persistente legende maritime, un ecou al luptei omului cu forțele naturii și cu propriile sale limite. Dacă ești interesat de explorarea mai profundă a modului în care limbajul și cultura reflectă interacțiunea umană cu lumea naturală și supranaturală, te invităm să consulți cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol oferă o perspectivă asupra complexității și frumuseții limbii române, precum și asupra influențelor culturale ce modelează modul în care înțelegem și interpretăm lumea înconjurătoare.
