Omul este măsura tuturor lucrurilor – sensul şi originea expresiei

„Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există precum există și a celor care nu există precum nu există” – este forma completă a celebrului aforism aparținând filosofului grec Protagoras, exprimând o concepție despre un fel de a fi în lume.

Protagoras (486 î.Hr. – 411 î.Hr.) este unul dintre gânditorii presocratici, renumit, la vremea sa, ca profesor de retorică și dezbatere, unul dintre cei mai importanți sofiști, așa cum îl considera, de exemplu, Platon, și un agnostic, susținător al concepției că spiritul uman nu poate să acceadă la absolut, că este imposibil de tranșat dezbaterea referitoare la existența sau nonexistența lui Dumnezeu, de vreme ce nu se poate aduce nicio dovadă definitivă într-un sens sau altul.

În antichitate, sofii (din grecescul „sophisma” – „înțelepciune”), considerați „specialiști în a ști”, erau excepționali oratori, rolul lor fiind acela de a-și convinge auditoriul în legătură cu ideile pe care le exprimau și susțineau public.

În sens larg, sofismul este un raționament corect din punct de vedere formal, dar fals în privința conținutului, o „armă” redutabilă a oratorilor, în timpurile vechi, astăzi utilizată, mai degrabă, pentru inducerea premeditată în eroare a interlocutorului, prin apelul la echivoc și ambiguitate.

Despre viața lui Protagoras din Abdera (Grecia), informațiile sunt contradictorii, iar din scrierile sale s-au păstrat doar câteva fragmente. Indirect, din operele altor filosofi antici, se știe că Protagoras este autorul unor lucrări precum: „Despre starea primordială a lucrurilor”, „Despre faptele greșite ale oamenilor”, „Despre luptă”, „Despre zei”, „Arta controversei” etc., iar Platon îi consacră Dialogul Protagoras.

„Omul este măsura tuturor lucrurilor” (în greacă, „Pantón, métron anthrópos”) este adagiul care, de-a lungul timpului, a provocat nenumărate interpretări. Sextus Empiricus, de pildă, filosof sceptic și medic, din secolul I, considera că Protagoras vrea să spună că „omul este criteriul (kriterion)” pentru toate celelalte lucruri care există și că, printr-o astfel de formulare, introduce ideea de relativism, în sensul că opiniile sunt diferite în funcție de percepția și modul de gândire al fiecăruia și că nu există un adevăr universal valabil.

Platon, în Dialogul „Theaetetus”, consacrat științei, este primul care încearcă interpretarea afirmației „Omul este măsura tuturor lucrurilor” din perspectiva unei gândiri riguros logice, subliniind faptul că omul este cel care creează diferențele, prin felul ficaruia de a percepe, de a înțelege, de a cunoaște realitatea.

În epocile următoare, inclusiv în cea modernă, dictonul lui Protagoras, expresie a unei concepții antopocentrice despre lume, a fost interpretat în diverse moduri, în funcție de curentele de gândire, de convingerile individuale, de tipul de societate și de cultură.

La modul general, afirmația „Omul este măsura tuturor lucrurilor” așază ființa umană în centrul Universului, toate celelalte manifestări ale realității aparținând unui plan secund. Mai mult, din punctul de vedere al lui Protagoras, fiecare om este creatorul lumii sale, în funcție de capacitatea sa de gândire, de cunoaștere, în funcție de valorile în care crede și de faptele lui. Prin urmare, lumea însăși este într-o continuă prefacere, nu numai prin natura sa, ci și prin prisma percepțiilor subiective, determinate de cultură, sensibilitate, vârstă, sănătate, experiență, convingeri fiecăruia. Câți oameni, atâtea reprezentări ale lumii.

O astfel de concepție este în consonanță și cu celebra axiomă a lui Heraclit – Panta rhei („Totul curge”) – adică nimic nu rămâne neschimbat în devenirea individuală și a lumii, cât și cu îndemnul socratic „Cunoaște-te pe tine însuți!” (în latină: Nosce te ipsum!, în greacă: Gnothi seauton!), o invitație la cunoașterea de sine, la înțelegerea propriei măsuri, la căutarea valorii și a adevărului în propria conștiință.

• Aplicații contemporane și relevanța filosofică: În contextul actual, expresia Omul este măsura tuturor lucrurilor rămâne un subiect de reflecție profundă în diverse domenii precum etica, psihologia și educația. Acest principiu ne invită să reflectăm asupra rolului percepției individuale în înțelegerea lumii și asupra importanței responsabilității personale în judecățile noastre.
• Dezbateri moderne și critici: Discuțiile contemporane în jurul acestei idei evidențiază tensiunea dintre subiectivism și obiectivism, provocându-ne să găsim un echilibru între perspectivele personale și realitățile universale. Aceasta subliniază necesitatea unei abordări critice și reflexive în procesul de cunoaștere.
• Educație și dezvoltare personală: Abordarea conceptelor exprimate de Protagoras, autorul acestei expresii, în educația modernă poate încuraja gândirea critică și autocunoașterea. Reflectând la cum omul este măsura tuturor lucrurilor, putem dezvolta o mai bună înțelegere a propriei noastre perspective și a lumii înconjurătoare.

Pentru a aprofunda înțelegerea regulilor de gramatică și utilizarea adecvată a limbii române, te invit să explorezi articolul nostru cum este corect: de asemenea, deasemenea sau de as(e)menea.