Dupa cum sugereaza si denumirea acestui concept, Op art (arta optica) reprezinta o zona a creatiei artistice care se bazeaza pe efecte vizuale (iluzii optice) obtinute prin repetarea unor campuri de culoare uniforma, strict distribuite, in forme geometrice, si care se armonizeaza, prin exploatarea subtila a  legilor cromatice. Este o arta abstracta, pentru ca nu transpune, nu transfigureaza o realitate recognoscibila, nu spune o poveste, nu isi propune sa emotioneze, ci sa surprinda prin rigoare, sa provoace privirea spectatorului, prin senzatia de miscare, de vibratie. De altfel, creatorii de op art exploateaza la maximum rezultatele studiilor referitoare la felul in care retina capteaza, trateaza si traduce informatia. De exemplu, culorile calde creeaza impresia de inaintare in spatiu, cele reci sugerand o miscare inversa.

De asemenea, daca o imagine colorata este privita concentrat mai mult timp, cand privirea se muta pe o suprafata alba, aceeasi imagine va fi vazuta, dar in culorile complementare. Este o arta, pentru ca infinitatea de combinatii geometrice si cromatice este dictata de imaginatia artistului, dar “ochiul” receptorului este “motorul” iluziei. Pentru prima data, termenul “op art” (din engl. “optical art”) a fost folosit in 1964, in revista Time Magazine, si abia anul urmator, la New York, Op art (arta optica) dobandeste o anume recunoastere internationala, cu ocazia expozitiei de la MoMA (The Museum of Modern Art ), intitulata “Ochiul receptiv”(Responsive Eye).

Istoria  acestui domeniu este, insa, cu cateva decenii, mai veche, primele realizari apartinand miscarii avangardiste, din preajma Primului Razboi Mondial, atunci cand, in cautarea unor exprimari creative nonconformiste, s-a nascut, de exemplu si “Instalatia” ca arta (combinarea unor obiecte banale, in spatii dintre cele mai diverse, pentru a obtine efecte estetice). Asadar, op art (arta optica) incepe sa prinda contur odata cu teoriile lui Vassily Kandinsky (pictor de origine rusa, fondatorul artei abstracte), despre culoare, despre punct si linie, despre cum asocierea anumitor culori genereaza efectul de vibratie. Cam in acelasi timp, si reprezentantii Miscarii Bahaus, fondata in Germania, in 1919 (din care si Kandinsky a facut parte), interesati de arhitectura, design si artele plastice, au aprofundat teoria culorilor, pentru a exploata, in creatiile lor, “instabilitatea” culorilor, in sensul ca perceptia unei culori este influentata major de context.

Opera de arta de Victor Vasarely, Foto: antiquehelper.com
Opera de arta de Victor Vasarely, Foto: antiquehelper.com

Un nume care nu poate fi ignorat cand este vorba de op art (arta optica) este Victor Vasarely (1906-1997), pictor de origine maghiara, dar care a trait in Franta si care este considerat “parintele” artei optice moderne. Dupa trei ani de studii in medicina, abandoneaza aceasta directie si devine tot mai interesat de Scoala Bahaus. In 1931, ajunge la Paris si isi face debutul ca artist grafic, vreme in care colaboreaza si cu cateva agentii de publicitate. Din aceasta perioada dateaza lucrarea sa “Zebra”, considerata ca fiind prima semnificativa in genul “op art”.

Citește și:  Arta digitala – varsta post-postmoderna a culturii

Este formata, in intregime, din benzi diagonale albe si negre, rasucite in asa fel incat creeaza impresia tridimensionala a unei zebre culcate. Valoarea lui Vasarely nu a fost recunoscuta numai la New York, ci si la Paris, unde, in 1970, a fost facut Cavaler al Legiunii de Onoare al Frantei. In esenta, el a militat pentru o “arta democratica”, in sensul ca, spectatorul nu trebuie pus in situatia de a descifra simboluri, mesaje ascunse ale operei, pentru care i-ar trebui o anumita informatie culturala, ci doar sa se bucure de forma si culoare, or, in acest caz, toti privitorii sunt egali. (Vasarely este si cel care, in 1972, inlocuieste vechiul logo al firmei Renault).

In anii ’60, ai secolului trecut, gruparea de artisti G.R.A.V. (Grupul de cercetare a artelor vizuale) a facut ca “op art” (arta optica)sa devina si mai indrazneata, adaugand contrastelor de culoare, efecte obtinute prin lumina artificiala si materiale noi, menite sa declanseze, pentru privitor, fenomene de oscilatie si ondulatie optica. Artistii plastici traditionalisti au vazut in succesul artei optice o amenintare la adresa artei “adevarate”, considerand “op art” ca fiind lipsita de profunzime si de sensibilitate. Cert este ca, dupa aceste experimente, conceptul de arta moderna a luat-o pe cai din ce in ce mai indraznete.

In prezent, op art (arta optica) deschide perspective extraordinare in arhitectura urbana, in design-ul interior si chiar in publicitate, domenii care, in general, urmaresc sa frapeze, sa produca un efect imediat si in care se poate miza pe asocierea bine controlata si studiata a culorilor, pe dinamism si pe libertatea de reactie a privitorului. Publicitatea valorifica, din plin, arta optica, mai ales ca studiile psihologilor au evidentiat capacitatea acesteia de a transmite mesaje subliminale.

Video Op art:

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.