Operele scriitorului Julien Green – cautarea dramatica a sensului existentei

Un alt scriitor care nu accepta conditia umana este Julien Green. Face parte din categoria scriitorilor contemporani care au fost anuntati de gandirea unora ca Chestov, Unamuno, Kierkegaard sau Berdiaef.

Intreaga sa opera sa invarte in jurul acestui refuz, iar existenta umana, in viziunea lui Green, este una esentialmente tragica.

Vorbind despre Jurnalul sau, intre scriitor si lumea exterioara este in mod clar un divort. Cele doua realitati, a lui si a lumii sunt total opuse, sunt chiar de un antagonism ireductibil. Julien Green nota undeva prin anul 1951 (probabil chiar pe data de 1 ianuarie): “ Ma plictiseste faptul ca ma invart in cerc, chiar daca cercul se largeste.”

Daca ar fi vorba sa ii clasificam tipurile de personaje, am putea sa ii urmam chiar exemplul lui Gaetan Picon. In creatia greeniana exista doua grupuri de personaje antagonice: “suflete moarte” si “suflete vii”. Putem sa luam drept exemplu romanul Leviathan. Avem pe o parte personajele catalizatoare: doamna Londe, domnul Grosgeorge si pe partea celalalta personajele care provoaca conflictele: Angele si doamna Grosgeorge.

Romanul are la baza viziunea din copilarie a scriitorului: ”valul se umfla, se rostogoleste si se sparge…. apoi se formeaza din nou si se napusteste pentru a se sparge, iar pe prundisul tarmului in acelasi loc”. Aceasta imagine, idee este laitmotivul operei sale. Personajele create de Julien Green sunt conduse de subordonarea fata de divinitate, fata de forta ce ii impinge din spate. La fel se intampla si cu celelalte personaje ale lui Green: Daniel O’Donovan, Emily, Adrienne Mesurat (personaje alese din opere distincte). Ele sunt conduse de o forta exterioara care in final ii aduce intr-o stare de nebunie; se lupta atat in interiorul lor cat si in lumea din afara. Vointa lor este distrusa de destin. “Acest chip purta semnele unei vieti dificile si chinuite” ( Emily din Mont-Cinere).

La fel se intampla si cu Adrienne din romanul cu acelasi nume. Personajul, “fara sa stie in ce fel, excat ca si cum ar fi fost aruncata in bezna … cu toata greutatea, umerii tatalui sau care pierdu echilibrul si se prabusi inainte”. In creatia greeniana, in momentul in care se constata fapta monstruoasa care s-a comis, primii care sunt nedumeriti, uimiti parca, sunt chiar vinovatii.

Drumurile personajelor lui Julien Green sunt inchise, ratacitoare care nu duc niciodata undeva, iar Adrienne disparea mereu cu: ”un fel de nostalgie a libertatii ce-i era foarte penibila”.

Fata de alti scriitori ai acelei perioade, Julien Green a fost un spirit religios, desi ambii sai parinti erau protestanti. S-a nascut la Paris, in anul 1900, cu numele Julien Hartridge Green. Tot in acel an apareau Imoralistul lui Gide si Interpretarea viselor lui Freud.

Timp de 2 ani (1917-1919) a fost voluntar in cadrul armatei franceza, dupa care se stabileste in SUA unde isi continua studiile la Universitatea din Virginia.

Julien Green a fost un catolic convins. A incercat in operele sale sa explice in mod religios conditia umana. Nota in prima parte a jurnalului sau: ”dincolo de toate ideile pe care mi le-am facut despre moarte, e aceasta, e o ramasita de copilarie […] moartea e cea mai frumoasa dintre toate tarile indepartate […] marea tara luminoasa ce se intinde dincolo de poarta cea neagra.” In cazul lui Green a constata moartea nu este egal cu a adera la ea. Sufletul uman este torturat de o obsesie pentru spiritualitatea absoluta.

Se observa in operele lui Julien Green participarea sa directa, autobiografica, obiectiva la suferintele, deciziile, dramele eroilor. Creatorul insusi devine un erou multiplicat in diferitele posibilitati ale personalitatii sale. Prin toare romanele nu face decat sa prezinte lumea sa interioara: “sunt zile in care sunt coplesit de o uriasa povara. Ea ma farmeca sub toate aspectele.”

Primul sau roman, Mont-Cinere, apare in anul 1926, dupa care publica Adrienne Mesurat, Leviathan, Calatorul pe pamant, Cheile mortii, Christine, Somnul Celalalt, Vizionarul, Miezul noptii, Jurnalul I si II, Amintiri din zile fericite, Jurnal III, Daca as fi tu…, Jurnal IV, Jurnal V, Dusmanul,Jurnal VI, Raufacatorul, Umbra, Frumosul azi, Jurnal VII, Fiecare om in noaptea lui, Plecare in zori, O mie de drumuri deschise, Jurnal II ( 1956-1967).

Julien Green si-a publicat operele in aceeasi perioada cu Robert Musil, Emil Cioran (Manualul de descompunere aparut in acelasi an cu Jurnal IV), Eugen Ionescu, Albert Camus sau Samuel Becket.

Din literatura noastra Camil Petrescu ar putea fi comparat cu el. Ambii scriu pentru a se descoperi pe sine, pentru a relata nu in mod detasat experiente tragice, prin care trece omul: dragostea, razboiul, moartea. Ambii sunt inadaptati de tip intelectual. Daca Petrescu nu putea sa scrie decat ceea ce vedea, traia, si asta la persoana intai, Julien Green noteaza in Jurnalul sau: ”trebuie sa imi scriu romanele si piesele pentru a descoperi ce este in mine.”

Scriitorul francez a primit in anul 1966 Marele Premiu National pentru Literatura. Julien Green a murit la varsta de 98 de ani, in orasul natal.