Dinozaurul Opisthocoelicaudia era un urias erbivor care impresiona prin coada sa puternica si rigida, ca un adevarat stalp de sustinere al intregului corp, atunci cand se ridica pe membrele posterioare in cautarea hranei – fapt ce a facut sa fie numit si ,,Coada proptea”.
Descoperit în Deșertul Gobi din Mongolia, acest uriaș erbivor, cu o lungime estimată de 12 metri și o greutate de 30 de tone, a trăit acum aproximativ 75 de milioane de ani.
Habitatul și descoperirea fosilelor
Inlantuirea perfecta dintre cele aproximativ 35 de vertebre ale cozii se realiza prin patrunderea vertebrei anterioare in scobitura celei posterioare si tot asa.
Acest animal preistoric popula un teritoriu care astazi corespunde Dertului Gobi, din Mongolia. El a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 75 de milioane de ani in urma. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Mongolia, in anul 1965, iar paleontologul Borsuk-Bialynicka a facut prima sa descriere amanuntita in anul 1977, numindu-l Opisthocoelicaudia skarzynskii.
Caracteristicile fizice ale dinozaurului Opisthocoelicaudia
Interesant era la acest dinozaur faptul ca avea gatul gros si coada scurta – astfel el devenea o raritate in lumea dinozaurilor. Cercetatorii au estimat lungimea sa ca fiind de aproximativ 12 m, iar greutatea de 30 tone.
Avea corpul foarte masiv, cu oasele bazinului bine dezvoltate, iar mersul sau era patruped, pe toate cele patru membre butucanoase, terminate cu degete robuste, prevazute cu gheare mari si tari.
Dieta și comportamentul alimentar
Era un mare erbivor care prefera regiunile impadurite, iar hrana sa consta din plantele de la nivelul solului, dar si din frunzele fragede ale copacilor. Se pare ca Opisthocoelicaudia isi folosea coada ca pe un al treilea picior, sprijinindu-se foarte usor pe membrele din spate atunci cand se ridica sa ajunga cu botul la coaroana unui arbore.
Opisthocoelicaudia face parte din ordinul Saurischia, familia Antarctosauridae.
Impactul descoperirii Opisthocoelicaudiei asupra paleontologiei
Descoperirea fosilelor de Opisthocoelicaudia a fost un moment important în paleontologie, oferind o nouă perspectivă asupra evoluției sauropozilor. Înainte de această descoperire, nu era cunoscută existența unui dinozaur erbivor cu o coadă atât de rigidă și specializată.
Opisthocoelicaudia a demonstrat diversitatea uimitoare a sauropozilor din Cretacicul superior și a adus dovezi noi despre comportamentul de hrănire al acestor uriași preistorici. Această descoperire a ajutat, de asemenea, la clarificarea relațiilor dintre diferitele familii de sauropozi, confirmând că adaptările la mediu au jucat un rol crucial în evoluția lor.
