Bayamo este capitala provinciei Granma din Cuba și unul dintre cele mai mari orașe din regiunea Oriente. Câmpia Bayamo se leagă cu râul cu același nume, ambele învăluite de vântul cu numele Bayamo. Universitatea din Granma este una dintre cele mai cunoscute din regiune.
Unul dintre cele 7 orașe fondate de către Diego Velázquez de Cuéllar este orașul Bayamo, fiind înființat în anul 1513. Francisco Iznaga a fost ales primar în oraș, acesta fiind unul dintre strămoșii celor care au luptat pentru independența Cubei și împotriva anexării ei de către Statele Unite ale Americii, între anii 1820-1900. Țărmurile sale nu l-au făcut prielnic piraților care au umplut zona în secolul al XVI-lea, dar aici se făcea contrabandă cu provinciile Curaçao, Jamaica și cu alte insule din secolul al XVII-XVIII-lea. În anul 1827, a câștigat statutul de oraș, fiind aproape în totalitate distrus de război. Cu cei aproape 35.000 de locuitori și o suprafață de 918 km², orașul Bayamo este de mărime mijlocie în Cuba.
Ceea ce îl face cunoscut este tocmai lupta locuitorilor săi împotriva sclaviei, începută în anul 1868. Aici se consideră că s-a născut naționalitatea cubaneză și spiritul revoluționar. Centrul filozofic, cultural și în totalitate intelectual este păstrătorul tradițiilor țării. Fiind dintre orașele originale care au fost înființate demult, orașul a fost un centru important pentru comerțul cu sclavi, industria de zahăr fiind susținută de munca acestora, aici fiind și un centru al culturii afro-cubaneze care s-a dezvoltat în timp. Carlos Manuel de Céspedes este primul care și-a eliberat sclavii și a declarat război coloniștilor spanioli.
În partea de nord, se găsește Casa Natal de Céspedes, locul de nașterea al națiunii cubaneze, fiind singura casă care a scăpat de foc de pe stradă, într-un incendiu. Muzeul deschis aici este un punct de atracție pentru turiști, casa fiind restaurată, are 2 etaje și prezintă viața familiei Cespedes, mobila și obiectele familiei, inclusiv presa de tipărit la care s-a imprimat pentru prima dată ziarul Cubei libere El Cubano Libre, în anul 1868. Spaniolii i-au cerut lui Cespedes să se predea, pentru că îl aveau prizonier pe fiul său Oscar, dar acesta a răspuns că libertatea unei țări nu este egală cu viața unui om, de aceea fiul său a fost împușcat, gestul său fiind unul memorabil pentru istoria orașului și a zonei.
Catedrala del Santísimo Salvador este o clădire imensă, colorată în bej, datând din secolul al XVI-lea, care a fost arsă în anul 1869. Reconstruită de nenumărate ori, biserica a fost refăcută din lemn și acum este deschisă vizitatorilor zilnic. Aici a fost locul unde steagul rebelilor a fost binecuvântat. Prima interpretare a noului imn național a fost făcută tot aici în anul 1860.
Capela Capilla de La Dolorosa (sau Chapel of the Lady of Sorrows), care datează din anul 1630, se distinge printr-un stil maur sculptat în lemn și cu un altar în stil baroc. Piața del Himno este piața principală a orașului Bayamo, numele său fiind și Piața Imnului Național. Muzeul Nico Lopez și Biserica Iglesia Parroquial Mayor de San Salvador sunt alte două destinații din oraș, ultima dintre ele fiind specială pentru că are o capelă din anul 1740 care este decorată cu elemente tropicale și cu fructe, ceva neobișnuit în arhitectura bisericilor de până atunci.
Expoziția din muzeul memorial Cespedes prezintă etapele istorice ale orașului, ceea ce a mai rămas după ce a fost ars și alte documente de interes național care au fost importante în formarea națiunii cubaneze. Parcul Céspedes este punctul focal al orașului, înconjurat de palmieri înalți și de bustul de marmură al revoluționarului Perucho Figueredo, cel care a creat imnul național al Cubei numit „La Bayamesa”. Pe cealaltă parte a parcului, este bustul lui Carlos Manuel de Céspedes. Clădirile în stil colonial sunt pastelate, în stil specific, cu decor simplu și funcțional. La nord est de orașul Bayamo este locul numit Dos Rios, locul unde a murit Jose Marti în anul 1895.
Locația este marcată cu un obelisc care comemorează acest erou național. Nu departe, este Grădina Botanică Cupaynicu, localizată în zona montană și locul unde multe plante sunt prezentate publicului în scop educațional. Biserica Iglesia Parroquial Mayor de San Salvador este un alt obiectiv religios, care are numele celor care au participat la orchestrarea imului național sculptate pe o placă. Noua biserică cu același nume a fost construită în anul 1919 și are o frescă care îl prezintă pe Manuel Cespedes binecuvântând steagul revoluției, pictată de un artist cubanez.
Ruina Bisericii Torre de San Juan de Evangelista este ceea ce a rămas de la focul care a mistuit biserica ce a fost ridicată odată acolo. În anul 1890, a fost arsă și doar turnul a rămas în picioare, acesta fiind apoi folosit ca intrare în cimitir. Cimitirul nu mai există, dar a fost primul cimitir din Cuba, fiind distrus în anul 1940.
