Oraşul Ploieşti este reşedinţa judeţului Prahova şi se află la doar 60 de km de capitala ţării, Bucureşti. Locuitorii de aici au mai multe avantaje datorate amplasării oraşului: pot ajunge imediat în capitală, au acces direct la staţiunile de pe Valea Prahovei şi nici distanţa până la litoralul nostru nu este mai mare – cu puţin noroc, un ploieştean poate ajunge chiar şi în trei ore în Constanța.
Mai mult, se află chiar pe drumurile care leagă Bucureştiul de Moldova şi de Transilvania şi se spune despre el că este “capitala aurului negru”, pentru că aici a fost şi încă este un adevărat centru al industriei petroliere.
Nu se ştie exact data la care oraşul Ploieşti a fost înfiinţat, deşi Nicolae Bălcescu spune că acesta există încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân (în jurul anilor 1413), când se vorbea de o “Căpitănie a Ploieștiului”. Însă prima dată apare într-un document oficial în anul 1503, ca sat moşnenesc, iar într-un hrisov dat de Mihai Viteazul, în 1597, este menţionat ca “cetate de scaun” a domnitorului şi ca târg.
Dar toate vestigiile care s-au descoperit în diverse cartiere ale oraşului, dar şi siturile arheologice din satele de pe lângă el dovedesc faptul că aşezarea are o istorie mult mai veche.
Până în secolele XVII-XVIII, oraşul a avut o dezvoltare mai lentă, însă odată cu secolele XIX-XX a devenit din ce în ce mai prosper, iar o contribuţie semnificativă la această prosperitate au avut-o deschiderea unor drumuri comerciale pe Valea Prahovei şi Valea Teleajenului, dar şi inaugurarea circulaţiei pe calea ferată, în 1879.
Oraşul Ploieşti a fost transformat în localitate urbană după Revoluţia de la 1848, atunci când agricultura şi industria au început să se dezvolte. Aşa cum reiese din diverse documente oficiale, aici au avut loc o serie de dezvoltări importante ale unor industrii cum ar fi cea alimentară, tăbăcărie, tricotaje, pielărie, prelucrarea lemnului sau materiale de construcţii.
În anul 1856, aici, este înfiinţată prima rafinărie de petrol din lume, iar un an mai târziu a fost deschisă şi a doua. Până în 1877, oraşul şi locurile de lângă el aveau 24 de sonde productive şi 45 neproductive, peste o mie de puţuri productive şi în jur de 500 neproductive. Evoluţia industriei petroliere a determinat apariţia unor clădiri impozante, dar şi a unui bulevard care să lege centrul oraşului de Gara de Sud (“Bulevardul Independenţei” sau “Bulevardul Castanilor”).
Un alt eveniment important care a făcut oraşul Ploieşti important a fost cel din 1870, când a fost proclamat Republica de la Ploieşti. “Tulburările de la Ploieşti”, aşa cum a fost numit acest eveniment, a fost o mişcare antimonarhică prin care cei care au pus-o la cale sperau să obţină pace între partidele politice.
Republica de la Ploieşti este menţionată şi în două scrieri ale lui Ion Luca Caragiale, una dintre personalităţile care s-au născut aici, ca “intrigi boiereşti” (nuvela ”Boborul” şi piesa de teatru “D-ale carnavalului”).
Cel de-al doilea Război Mondial a adus pagube semnificative, bombardamentele aeriene distrugând, aproape în întregime, oraşul. Dar a fost refăcut în scurt timp şi au fost modernizate şi s-au dezvoltat mai multe combinate şi întreprinderi.
Şi în prezent este un oraş foarte important din punct de vedere al industriei petrolului, iar Universitatea Petrol-Gaze primeşte în fiecare an studenţi străini, care vin aici special pentru facultăţile de petrol şi foraj. Aceştia vin din toate colţurile lumii şi chiar învaţă limba română pentru a putea învăţa cât mai uşor deprinderile viitoarelor meserii pe care le vor avea în această industrie.
Chiar dacă, la prima vedere, nu pare un oraş important din punct de vedere turistic, oraşul Ploieşti se poate lăuda cu câteva muzee foarte importante. Unul dintre ele este Muzeul Naţional al Petrolului, deschis în anul 1961, care are peste o mie de obiecte de mare însemnătate. Este singurul muzeu de petrol din ţară şi nu putea fi inaugurat în altă parte decât în “capitala centrului de aur”.
Vizitatorii pot vedea aici o machetă a primei instalaţii de foraj din ţară, utilaje de foraj din metal sau lemn, unelte şi lămpi ale minerilor din secolul al XIX-lea, felinare cu petrol care au fost pe străzile Bucureştiului începând cu anul 1859, dar şi hărţi sau medalii ale unor oameni de seamă ai industriei, ca Lazăr Edeleanu, Valeriu Patriciu sau Andrei Drăgulănescu.
Un alt muzeu unic în România şi care se află în oraşul Ploieşti este Muzeul Ceasului, deschis pentru prima dată publciului în anul 1963. Cel care l-a deschis a fost N.I. Simache şi a fost, iniţial, o mică secţie a Muzeului de Istorie. Are în jur de o mie de obiecte, dar nu toate sunt expuse.
Însă printre cele care pot fi văzute, se numără primul ceas de buzunar, un ceas care este pus în mişcare printr-o cădere de apă, un cadran solar, un pendul din lemn din 1634 şi alte ceasuri care au fost făurite de maeştri elveţieni, austrieci, francezi şi londonezi.
Se pot vedea şi ceasurile pe care le-au deţinut oameni ca Ion Luca Caragiale, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza şi alte personalităţi române. Alte muzee sunt Muzeul Judeţean de Artă, Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii, Muzeul Paul Constantinescu, Casa memorială “Nichita Stănescu” şi Casa memorială “Ion Luca Caragiale”.
Ploieştenii se mândresc cu personalităţile născute în oraşul Ploieşti: scriitorii Nichita Stănescu, Ion Luca Caragiale şi Geo Bogza, arhitectul Toma T. Socolescu, antrenorul de gimnastică Octavian Bellu sau pugilistul Leonard Doroftei.
Pe lângă importanța economică, Ploieștiul este un centru cultural vibrant, cu numeroase muzee, teatre și galerii de artă. Cultura și arta locală sunt profund influențate de moștenirea industrială și de dinamismul orașului, oferind vizitatorilor o gamă variată de activități culturale.
Orașul beneficiază de o rețea de infrastructură bine dezvoltată, care sprijină atât viața de zi cu zi a locuitorilor săi, cât și sectorul turistic. Acest lucru îl face nu doar un loc ideal pentru afaceri, ci și un punct de atracție pentru turiști interesați de istoria și cultura românească.
