Reprezintă cel mai mare oraș al provinciei cu același nume din Iran și un loc extrem de vechi, pe suprafața căruia au fost descoperite urmele civilizației umane din urmă cu 9000 de ani. Pentru o lungă perioadă de timp orașul Qazvin a fost una dintre marile localități ale Imperiului Persan, jucând rol de capitală a caligrafiei. Prin prisma obiectivelor sale turistice, orașul Qazvin este o destinație culturală, arheologică și religioasă. Palatele vechilor conducători, ruinele fortificate, școlile și moscheile contribuie la o atmosferă orientală autentică, însă înfățișarea și atitudinea localnicilor sunt inspirate de epoca contemporană, iar turiștii se pot bucura de atracțiile turistice în cea mai desăvârșită siguranță.
Un obiectiv foarte vechi al orașului Qazvin din Iran îl reprezintă ruinele castelului Mehman Ghal’eh, aflat chiar în centrul localității. Nu se știe cu certitudine data construirii lui, se presupune doar că ar fi fost înălțat în jurul secolului al VII-lea e.n.. Pe baza ruinelor, s-a stabilit că palatul reprezenta o fortăreață militară, construită pe două niveluri și având o rețea de tuneluri subterane. Astăzi se mai păstrează o parte a zidurilor, rețeaua subterană și câteva rămășițe din cele opt turnuri ale castelului.
Din perioada în care orașul Qazvin juca rolul de capitală a Persiei, au rămas câteva obiective turistice încântătoare. Cel mai cunoscut este castelul Chehel Sotoun, din anul 1510, aparținând dinastiei Safavide. Numele castelului, în traducere, înseamnă 40 de coloane și se referă la cele 20 de coloane ale palatului care, reflectate în apa iazului din față, dau senzația că sunt de două ori mai multe. Scopul acestei construcții era de a-i impresiona pe străini și de a deveni scena unor recepții și evenimente oficiale care să copleșească prin fastul tipic persan. Opulența este termenul care descrie cel mai bine interiorul palatului Chehel Sotoun. Există numeroase fresce înfățișând scene de lupte istorice, obiecte de ceramică extrem de prețioase, tablouri încântătoare și relicve religioase. Impresionantă este fațada castelului, unde pe alocuri textura imită stupul de albine, fiind turnată în aur. Unele dintre obiectele de preț ale palatului au fost mutate în muzeele orașului Qazvin.
Din zidurile de protecție antice ale orașului Qazvin, au rămas astăzi doar câteva dintre porțiile principale. Cele mai cunoscute sunt poarta Rah Kushk, decorată în stil oriental, poarta Tehran și Ali Qapu, înălțată sub forma unei porți masive ce marca intrarea în zona palatului regal al Safavizilor. Poarta Ali Qapu se află și azi în uz, fiind folosită ca și post polițienesc. Toate cele trei porți datează de la începutul secolului al XVI-lea.
Un palat pe cât de renumit, pe atât de discret este palatul Aminiha Hosseiniyeh, construit în secolul al XVIII-lea, într-o minunată grădină de trandafiri. A fost o locuință privată, destinată unei familii înstărite, astfel că interiorul are darul de a impresiona prin bogăția și frumusețea decorurilor orientale. Predomină sticla și oglinda la interior, în timp ce mobilierul este realizat din lemn.
Există foarte multe altare și moschei în orașul Qazvin din Iran, unele dintre ele datând de sute de ani.
Una dintre cele mai grandioase și celebre moschei se numește moscheea Sultanului și se întinde pe o suprafață de 14.000 metri pătrați. Data construirii ei este controversată, unii o plasează la începutul secolului al XVIII-lea, alții consideră că ar aparține secolului al XVII-lea. Stilul arhitectural este cel mogul. Moscheea are un dom ce se ridică la peste 20 de metri deasupra nivelului solului și ar fi dispus, în trecut, și de un minaret care însă nu s-a păstrat. În schimb, intrarea în moschee este străjuită de mai multe spații denumite iwan și care reprezintă un soi de galerii orientale, construite din trei pereți, cu acoperiș semicircular.
Totuși, cea mai veche moschee din Qazvin este moscheea Jameh, construită în primii ani ai secolului al IX-lea, pe locul unui fost templu păgân. De-a lungul sutelor de ani, moscheea a fost de mai multe ori renovată și chiar extinsă. În prezent, partea cea mai veche nu este deschisă publicului, mai ales că adăpostește câteva mostre de caligrafie persană din timpuri foarte îndepărtate. Are două minarete extrem de înalte și impozante, ce contribuie la impresia de măreție. Moscheea este încă în uz, iar printre construcțiile sale mai noi se numără și câteva săli de lectură religioasă.
Altarul Peighambarieh are o importanță ce transcede granițele Iranului. Este locul în care își dorm somnul de veci patru dintre prorocii evreilor ce au anunțat venirea lui Iisus Hristos. Chiar în apropierea altarului, în secolul al XVII-lea, a fost construită și o școală religioasă, prevăzută chiar cu o mică moschee. Orașul Qazvin dispune de un număr mare de școli religioase, extrem de prestigioase, printre care: Molla Verdikhani, Sardar și Sheikhol.
Muzeul Qazvin este cel mai cunoscut centru cultural al orașului. Se află într-un pavilion al castelului Chehel Sotoun și dispune de colecții de artă de secol al XIX-lea, dar și ceramică veche de 300 de ani.
