Orașul Suceava – o cetate, multe victorii

Așezat la intersecția marilor puteri și interese din trecut, a imperiului țarist, a celui habsburgic și a celui otoman, Suceava a fost și este ținut de letopiseț, locuit de dacii liberi, o așezare care a rămas statornică, aici în fața neamurilor migratoare, ținând piept cuceritorilor, indiferent de nația lor.

În anul 1388, a devenit capitala Moldovei, în timpul domniei lui Petru I Mușat, până când, în timpul lui Lăpușneanu, s-a mutat la Iași. Cetatea de scaun a Sucevei a fost, timp de 3 secole, un punct important în istoria țării. Cuceritorii au asediat cetatea și orașul, dar nu au avut succes.

Îndârjirea neamului de moldoveni curajoși a ținut piept turcilor în timpul asediului acestora, sub conducerea lui Mohamed al II-lea Cuceritorul, în anul 1476, iar leșii, în 1497, au lovit-o cu tunurile 21 de zile, aceasta rezistând eroic. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.

S-a deschis celor pe care i-a primit ca prieteni și pe care i-a tratat ca oaspeți. Municipiu din anul 1968, orașul Suceava este reședința și totodată cel mai mare centru urban al județului cu același nume, despărțit de râul cu același nume de cartierele sale mărginașe Burdujeni și Ițcani, puncte de plecare în călătorie, datorită celor două gări existente aici.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei jură credință marelui voievod care se intitula „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei”.

Orașul a aparținut regiunii istorice Bucovina de Nord care era a Imperiului austro-ungar, granița trecând pe aproape, timp de un secol și jumătate. Simion Dascălul, în ,,Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă”, scrie că numele Suceava ar însemna în ungurește „cojocărie”, alții afirmă că numele ar proveni de la râul Suceava, al cărui nume vine din românescul „soc”, un arbust care crește necultivat în zonă sau chiar ar proveni de la cuvântul ucrainean linte care este socevița.

Nu se știe exact, dar acest lucru nu este atât de important. Semnificativ este faptul că orașul și-a păstrat identitatea atâtea secole, o așezare de oameni harnici, ambițioși, iubitori de neam și țară care nu s-au dat în lături de la muncă și nici de la păstrarea tradițiilor și a obiceiurilor strămoșești.

Stema orașului concentrează câteva repere istorice ale trecutului de care locuitorii orașului sunt mândri: Sfântul Gheorghe, considerat în epocile feudală și modernă purtătorul de biruință al creștinătății, evocă faptul că orașul s-a remarcat în lupta antiotomană. Capul de bour, plasat deasupra coroanei murale, semnifică faptul că această urbe a fost odinioară capitala Moldovei.

Suceava, mănăstiri și biserici

Suceava, unul dintre cele mai vechi orașe din România și fostă capitală glorioasă a Moldovei, adăpostește numeroase obiective istorice și turistice, răspândite pe teritoriul orașului și în împrejurimile sale. Suceava se remarcă prin numărul mare de vechi lăcașuri de cult ortodoxe, armenești, romano-catolice, evreiești, ucrainene.

Aceste biserici și mănăstiri sunt o dovadă a diversității etnice și a multiculturalismului așezării, pentru că din Evul Mediu, orașul era populat cu români, dar și cu germani, maghiari, evrei și armeni, urmașii lor fiind generațiile care trăiesc acum în Suceava.

Obiectivele turistice din oraș sunt numeroase, Muzeul Bucovinei fiind unul dintre ele. Muzeul Sucevei a luat ființă în anul 1895. În prezent, Muzeul Bucovinei include principalele obiective turistice din municipiul Suceava, dar și câteva case memoriale, monumente și muzee aflate în alte localități ale județului: Cetatea de Scaun a Sucevei, simbolul orașului, pe dealul cetății, deasupra, domină așezarea, amintind mereu de trecutul său glorios, legat de numele marelui domnitor Ștefan cel Mare.

Curtea Domnească din Suceava, Muzeul de Istorie, Muzeul de Științele Naturii, Muzeul Etnografic sau Hanul Domnesc a cărui clădire datează din jurul anului 1600, Muzeul Satului Bucovinean de lângă cetatea de scaun, Casa memorială „Simeon Florea Marian”, Casa memorială „Nicolae Labiș” din Mălini, Casa memorială „Eusebiu Camilar” din Udești, Casa-muzeu Solca (sau Casa „Saveta Cotrubaș”), Casa-muzeu Bilca, Complexul muzeistic „Ciprian Porumbescu” din Stupca sunt doar câteva dintre ele.

Bucovineni evlavioși, sucevenii din cele mai vechi timpuri au fost preocupați de păstrarea lăcașurilor de cult pe care orașul le-a câștigat de-a lungul timpului.
Bisericile și mănăstirile din Suceava sunt numeroase, fiind datate începând cu anul 1375, cea mai veche fiind Biserica Mirăuți (sau Sfântul Gheorghe), reconstruită în secolul al XVII-lea.

Celelalte construcții monumentale medievale pot fi listate în ordine cronologică, ele fiind lăcașuri de cult până în zilele noastre: Biserica armenească Sfântul Simion (sau Turnul Roșu) care datează din anul 1513; Biserica armenească Sfânta Cruce, construcție datând din anul 1521; Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou datează din anii 1514-1522; Biserica Sfântul Dumitru, construită între anii 1534-153; Mănăstirea Zamca, ridicată între din anii 1551-1606; Biserica Învierea Domnului (sau Văscreșenia) care datează din anul 1551.

Biserica Sfântul Nicolae (sau Prăjescu), construită în anul 1611; Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcanii-Vechi, ce datează din anul 1639; Biserica Domnițelor sau Coconilor (cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul) din anul 1643; Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk, construită între anii 1832-1836; Biserica evanghelică, construită din anul 1868; Sinagoga Gah, ridicată din anul 1870.

Biserica romano-catolică Sfânta Elisabeta din Ițcani, mai nouă, construită din anul 1902; Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani construită între anii 1905-1908; Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani, datând dintre anii 1933-1938; Sinagoga din Ițcani – astăzi dispărută complet, construită la începutul secolului XX; Biserica Sfânta Treime din Burdujeni-Sat, construită din anul 1851.

Clădiri istorice și monumente ale personalităților locale

Clădirile monument istoric te întâmpină la tot pasul. Într-un oraș atât de mic, te uimește numărul lor, la fel ca numărul bisericilor: Clădirea Muzeului de Științele Naturii care datează dintre anii 1811-1814; Clădirea Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”, ridicată din anul 1859; Gara Ițcani (Gara Suceava Nord), clădire istorică din anul 1871; Palatul de Justiție, din anul 1885; Spitalul Vechi, construit între anii 1891-1903; Clădirea Colegiului Național „Ștefan cel Mare”, construită între anii 1893-1895; Gara Burdujeni (sau cunoscută ca Gara Suceava), construită între anii 1892-1902 și multe, multe altele.

Monumentul eroilor suceveni din Parcul Profesor Ioan Nemeș datează din anul 1965, alături de celelalte 12 statui, printre care statuia lui Ștefan cel Mare din Parcul Șipote- Cetate, de 23 de m, fiind cea mai impresionantă, dominând orașul, putând fi văzută din toate punctele mai importante și cele 12 busturi ale diferitelor personalități ale orașului, mai vechi sau mai noi, 4 lucrări de mozaic și 12 monumente noi ridicate cu diverse ocazii în diferite locuri ale orașului, inclusiv Oul uriaș, amplasat temporar pe platoul Cetății de Scaun din 2009 sunt parte a peisajului stradal pe care locuitorii îl îmbogățesc an de an, amintind prin acestea personalitățile care au creat Suceava și care au trăit aici.

Dar orașul cu atâta istorie în spatele său, încărcat de atâtea evenimente, acum nu mai produce nimic important. Trăiește mai mult din amintiri. Suceava este orașul cu cea mai mare densitate de spații comerciale moderne din România, după București, cu mai mult de 1,38 metru pătrat de retail pe cap de locuitor. Acesta are 4 mall-uri și 8 supermarket-uri. Viața se scurge lin în dulcele oraș bucovinean unde zilele trecutului glorios, din când în când, reînvie, la sărbători și evenimente.