Sucre este capitala constituțională a Boliviei. În Sucre se află Curtea Supremă de Justiție, La Paz deține sediul puterii executive şi legislative. Situat în partea sud-centrală a țării, Sucre se află la o altitudine de 2750 m și are o populație de 309.878 locuitori în 2010. Această altitudine oferă orașului un climat temperat cald anual. Sucre este, de asemenea, numit orașul celor patru nume.
Fiecare din aceste nume reprezintă o anumită perioadă din istoria orașului: Charcas a fost numele indigen pentru locul pe care spaniolii au construit orașul colonial, până în anul1538, La Plata a fost numele dat orașului între anii 1538-1776 ca parte din Viceregalitatea Peru, parte a imperiului colonial spaniol, numele Chuquisaca a fost dat orașului în timpul epocii de independență între anii 1776-1825 când făcea parte din Viceregalitatea Rio de la Plata, numele Sucre onorează pe marele mareșal venezuelan din Bătălia de la Ayacucho (9 decembrie 1825), Don Antonio José de Sucre.
În 1839, după ce orașul a devenit capitala Boliviei, acesta a fost redenumit în onoarea revoluționarului Antonio José de Sucre. Pe 30 noiembrie 1538 Sucre a fost fondat sub numele de Ciudad de La Plata de la Nueva Toledo, de către Pedro Anzures, Marchiz de Campo Redondo. În anul 1601 Mănăstirea Recoleta a fost înființata de către franciscani şi după încă 8 ani a fost fondată în oraş arhiepiscopia catolică. În anul 1624 a fost înființată Universitatea Sfântul Francis Xavier din Chuquisaca.
A semănat foarte mult cu un oraş spaniol în timpul epocii coloniale, străzile înguste din centrul oraşului sunt organizate într-o rețea, ceea ce reflectă cultura andaluziană, care este cuprinsă în arhitectura oraşului. Orașul, ale cărui case sunt voit vopsite în alb pentru a conserva puțin din atmosfera coloniala, pãstreazã câte ceva atât din epoca pre-columbiana cat și din cea coloniala și post-coloniala. În capela mânăstirii Recoleta, din piața centrala din Sucre s-a declarat independența Boliviei.
Orașul Sucre rămâne locul bisericii catolice, din Bolivia şi o imagine comună sunt membrii ordinelor religioase catolice care sunt îmbrăcați în costum tradițional. Pentru o mare parte a istoriei sale coloniale, Sucre având climat temperat a fost preferat de către spanioli şi de familii bogate implicate în comerțul de argint provenind din valea râului Potosí. Supranumit și orașul alb, orașul Sucre este plin de biserici și muzee de vizitat, clădirile vopsite cu alb predominând. Orașul este așezat la poalele dealurilor gemene Churuquella și Sika Sika, fiind poarta de acces la numeroasele sate mici din epoca colonială, unul dintre ele fiind Tarabuco, unde are loc în fiecare martie festivalul Pujllay.
Până în secolul al XIX-lea, orașul La Plata a fost centrul judiciar, religios și cultural al regiunii. Din cauza crizei economice și pentru ca industria de argint a căzut, orașul a pierdut statul de capitală în favoarea lui La Paz, în anul 1898. În 1991, Sucre a devenit un loc al patrimoniului mondial UNESCO. Aici este Muzeul Pălăriilor, un muzeu inedit, alături de o fabrică de pălării care produce pentru export. În anul 1601 Mănăstirea Recoleta a fost înființată de către franciscani și în anul 1609 a fost fondată în oraș Arhiepiscopia Catolică din Sucre.
În anul 1624 a fost înființata Universitatea Sfântul Francis Xavier din Chuquisaca și Universidad Oriente care sunt cele două unități de învățământ din oraș. Multe obiective turistice sunt la dispoziția turiștilor, multe dintre ele prezentând istoria veche și meșteșugurile localnicilor, cât și faptul că sunt catolici în majoritate, 98% din populație: Mânăstirea San Felipe de Nery construită în secolul al XVII-lea, Parcul Bolivar și Piața Bolivar localizate împreună lângă Colpa, Muzeul de Costume Populare Tradiționale, Muzeul Militar unde un soldat ghid prezintă exponatele, Casa de la Libertad sau House of Freedom, o clădire din anul 1621 unde Simon Bolivar și mareșalul Sucre au semnat actul de independențã al Boliviei, statul Bolivia numindu-se astfel în onoarea sa, Muzeul Gutierez Valenzuela, Biblioteca Națională construită în anul fondării republicii, aceasta este primul centru important, istoric și documentar al țării care adăpostește documente vechi din secolul al IX-lea. Catedrala Metropolitană construită între anii 1559-1712 este primul muzeu religios al țării, cu o pinacotecă de picturi coloniale și europene, o colecție de bijuterii și o icoană împodobită cu mari cantități de aur și pietre prețioase, fiind cea mai valoroasă din America de Sud.
Palatul Arhiepiscopului a fost construit în anul 1609, iar Curtea de Justiție care a fost fondată în anul 1827, în stil neoclasic, sunt două destinații căutate de vizitatorii orașului Sucre alături de Cimitirul general, cu monumente din secolul al XIX-lea și cele câteva biserici catolice numeroase ca San Felipe Nery, San Francisco, La Recoleta, Santa Teresa, Santa Clara, Santo Domingo, San Lazaro (cea mai veche biserică din țară și fostă catedrală), San Sebastian, Biserica Iglesia de la Merced, San Agustín, Santa Mónica, Santa Barbara, San Miguel și capelele Loreto și Virgen de Guadalupe.
Parcul Cretaceous este un parc tematic cu modele în mărime naturală de dinozauri, preferat de copii. Colecția Cal Orkco este o colecție de amprente de dinozaur pe un zid uriaș de ciment al unei cariere, un punct de atracție special. Muzeul Museo de Charcas, găzduit într-o casă din secolul al XVII-lea are expuse trei colecții: artă colonială, etnografie și folclor și artă modernă, cu o colecție de corpuri mumificate care reflectă ritualurile locale aplicate morților.
Muzeul de Arte Indigen prezintă meșteșugurile locale artizanale, cu minunate colecții de textile incașe sau face demonstrații de tehnici speciale de țesut, spălat sau bobinat. Cumpărăturile pentru cei ce vizitează zona se axează pe țesături unice și unicate, unele dintre ele lucrate într-un an. Aceste cumpărături, inclusiv vestitele pălării boliviene se pot achiziționa din piața Tarabucco, din târgurile orașului sau din Muzeul Etnografic, de la Pacha Mama, Ajlay Wasi sau Inca Pallay. Tot de acolo se pot cumpăra eșarfe din lână de alpaca. Familii întregi lucrează artizanat, unele modele sunt create și păstrate de familii de sute de ani. Ciocolata de aici este faimoasă și mai ales cea marcată Chocolates Para Ti și Chocolates Taboada, alături de câteva mărci locale artizanale.
