Reprezintă capitala statului Iran și cel mai mare oraș al țării, cunoscut ca centru industrial și centru comercial de mare importanță. Orașul Teheran a fost întemeiat oficial la începutul secolului al XIII-lea, dar există mențiuni despre existența lui încă din secolul al IV-lea, când reprezenta o suburbie a altui oraș, numit Rayy. Când Rayy a fost distrus de către năvălitorii mongoli, Teheran i-a luat locul, devenind cea mai importantă localitate a regiunii.
Se găsește la poalele munților Alborz și în prezent se bucură de prestigiu pe plan turistic, datorită ospitalității locuitorilor săi și numeroaselor obiective de ordin istoric, religios și cultural. Orașul Teheran se numără printre cele mai populate orașe ale regiunii și își întâmpină vizitatorii într-o atmosferă modernă, a luxului și confortului.
Arhitectural, orașul Teheran reprezintă opera regelui Safavid Tahmasbi, care în secolul al XVI-lea a dat startul construirii de grădini, lăcașuri religioase, palate și ziduri de apărare în jurul localității. La finalul secolului al XVIII-lea, Teheran devine capitala Persiei. Cele mai multe dintre atracțiile turistice de azi ale orașului datează din secolul al XVII-lea.
Palatul Golestan se numără printre cele mai vechi, datând tocmai din secolul al XVI-lea. Inițial reprezenta un castel fortăreață, însă urmașii dinastiei Safavide l-au transformat într-un palat de poveste. În prezent dispune de numeroase pavilioane, cu denumiri spectaculoase: Sala de Marmură, Sala Oglinzilor, Sala de Fildeș, Sala Diamantelor, Sala Soarelui. Obiectele aflate la interior sunt demne de cele mai faimoase muzee ale lumii. Spre exemplu, poate fi admirat celebrul tron al Păunului, pe care șahul Nader l-a adus din India; tronul este îmbrăcat în bijuterii prețioase, are două trepte, iar pe spate are încrustată statuia unui dragon. În prezent, castelul Golestan se prezintă sub forma unui adevărat complex, căci dispune de circa 15 palate interioare, cu săli pentru recepțiile oficiale ale statului, spații folosite ca reședințe pentru oficialii străini și foarte multe pavilioane transformate în muzee naționale.
Actuala reședință prezidențială a Iranului se găsește în Teheran, sub forma unui palat denumit Sa’dabab. Începând cu secolul al XIX-lea, mai mulți membri ai familiei regale și, ulterior, câțiva președinți ai Iranului au locuit în acest palat. O mare parte din cele 110 hectare reprezentate de grădinile și interioarele palatului a fost transformată în muzee. O altă parte a rămas în uzul președintelui, mai ales pentru întâlnirile oficiale.
Castelul Niyavaran a fost construit de-a lungul a zece ani, începând cu 1958 și a reprezentat reședința oficială a ultimului șah al Iranului. Datorită perioadei în care a fost clădit, acest castel a suferit o puternică influență europeană, asemănându-se palatelor regale ale bătrânului continent. Atmosfera orientală este asigurată de decorurile interioare, mai ales de covoarele persane tradiționale. Latura de est a palatului a aparținut familiei ultimului șah și a beneficiat de condiții de trai moderne: o sală de cinema, apartamente private, piscină și terenuri de sport.
Un monument modern și reprezentativ pentru istoria contemporană a orașului Teheran este monumentul denumit Azadi. A fost construit în anul 1971 cu prilejul comemorării a 2500 de ani de la întemeierea monarhiei persane. Monumentul are un aer contemporan, măsoară 45 de metri înălțime și are forma literei Y inversată. La etaj, monumentul este prevăzut cu un muzeu de istorie, unde turiștii pot admira colecții de arheologie și artă locală.
Cel mai faimos muzeu din Teheran este însă Muzeul Covoarelor Persane. Se află în parcul Laleh și dispune de o suprafață de 3500 de metri pătrați, ce constau în săli de expoziție cu covoare persane. Până și fațada clădirii are forma covorului persan. Colecțiile sunt compuse din covoare persane datând până și din secolul al IX-lea al erei noastre. Sunt expuse circa 140 de piese ce reflectă istoria celebrelor covoare din Iran.
Închisoarea orașului Teheran a fost transformată în muzeu. Cu toate că aspectul exterior al clădirii are un farmec pur oriental, în această închisoare au fost torturați și uciși în chinuri groaznice foarte mulți prizonieri politici, considerați inamici ai regimului de către ultimul șah al Iranului. Pentru ca uneltele de tortură să aibă un impact și mai puternic asupra vizitatorilor, muzeul este înțesat cu manechine pe post de victime. Este asigurată până și prezența sângelui, sălile muzeului redând câteva scene cumplite de tortură. Muzeul joacă și rolul de judecător al istoriei, astfel că șahul și familia sa regală sunt prezenți sub forma unei colecții, întruchipând călăii poporului.
Moscheea Imam Khomeini din Teheran este un loc mult mai vesel. A fost construită la începutul secolului al XVIII-lea și încă funcționează sub aspect religios. Este cea mai îndrăgită moschee, din punct de vedere turistic, pentru că se află chiar în mijlocul bazarului și deseori curtea ei interioară oferă vizitatorilor un adevărat spectacol stradal, pur oriental. Printre tarabe, mărfuri tradiționale, strigăte, negoț și aglomerație, moscheea își cheamă la ore fixe credincioșii, acoperind vacarmul bazarului cu îndemnuri la rugăciune.
