In Suedia, la 70 de km de orasul Stockholm, se afla Uppsala – un vechi oras suedez, care prin monumentele sale imbina traditia cu arhitectura moderna. In partea de nord se afla Gamla Uppsala (Uppsala Veche), centrul vechi al orasului numit de catre istoricii suedezi ,,leaganul natiunii suedeze”. In decursul anilor orasul vechi a suportat distrugeri datorita unor incendii, dar a reusit sa pastreze o serie de monumente si cladiri de importanta istorica.
Pentru a-i admira panorama, orasul trebuie privit de la inaltimea colinei de unde stravechiul castel medieval te duce cu gandul cu sute de ani in urma, catre 1702, cand un mare incendiu ii mistuia marile porti de lemn, turnurile, acoperisul, interioarele bogate. Consecintele se mai observa si astazi, mai ales in partea de sud – degajata de resturile calamitatilor abia in ultimii ani, si care este considerata ca fiind zona cea mai veche. Corpul central, urmand zona inalta pietruita a colinei, se mai pastreaza si astazi, in vechea-i stare, de asemenea si partea de cladire unde se spune ca Regele Erik al XV-lea a exterminat fara mila pe membrii potrivnici ai familiei Sture.
Marea sala de consiliu refacuta in timp a constituit cadrul de desfasurare a numeroase evenimente, precum: incoronarea fastuasa a lui Gustav Adolf al II-lea si abdicarea Reginei Christina. Castelul ramane insa impresionant, mai ales datorita partii lui nordice, unde marele bastion rotund (de un caramiziu inchis) pare ca se apleaca intr-o miscare tacuta si grava deasupra orasului Uppsala Veche. De aici se aude clar sunetul prelung al puternicului orologiu Gunillaklockan, in fiecare dimineata si seara, marcand sonor inceputul si sfarsitul zilei intr-o Uppsala animata de prezenta locuitorilor.
Aici pe pajitea inalta, inconjurand marele bastion nordic din Suedia, in asa numita ,,Noapte a Valpurgiei” studentii, cu faclii aprinse, sarbatoresc in cantece si jocuri sosirea primaverii mult asteptate. De pe o banca inalta de piatra arcuita, langa zidul inaltului bastion, se poate observa intregul edificiu granitic al Catedralei – considerata a fi cea mai mare din Scandinavia. Cladirea vechii bazilici din Uppsala Veche este compusa din doua corpuri trapeizoidale de dimensiuni diferite. Pe un perete din interiorul ei se afla o sculptura din lemn infatisandu-l pe Hristos rastignit.
Mesterul (probabil a fost un localnic sau un corabier) a realizat sculptura intr-o perioada istorica in care procesul inlocuirii mitologiei pagane cu cea crestina fusese terminat. Desi pare mica si neinsemnata, sculptura inlocuise cu peste sapte sute de ani in urma statuile masive acoperite cu aur ale vechilor zei nordici, aflate candva in templul pagan, de aici din Uppsala Veche. Catedrala numita si ,,Sfantul Lars”, din Uppsala Veche, a fost edificata in anul 1156, pe acelasi loc unde se afla celebrul templu pagan. Legenda povesteste ca aceasta constructie a fost terminata de regele Erik, care a fost considerat primul mare martir crestin, trupul sau fiind pecetluit atunci intr-un cufar solid, prevazut cu cercuri metalice si depus in vechiul sanctuar roman.
O suta de ani mai tarziu, lacasul a fost distrus de un puternic incendiu. Noua catedrala s-a numit Ostra Aros, situata pe malul vestic al raului Fyris, peste a carei piatra de temelie pusa de arhiepiscopul Laurentius, s-a inaltat importantul edificiu care astazi impresioneaza prin dimensiunile sale si legendele vechi care se povestesc. Investigatiile arheologice, cat si surse literare deosebit de pretioase, descriu ceea ce a fost celebrul templu pagan, sau povestesc intamplari petrecute demult la ,,fantana sacra” (ale carei urme sunt vizibile si astazi). Exista mai ales o faimoasa descriere in jurul anului 1070, a lui Adam din Bremen (cronicar german), despre acest renumit templu pagan al nordului.
Adam din Bremen spune in descrierea sa ca: ,,acest popor nordic avea un sanctuar celebru numit Uppsala, nu prea departe de Siguna si Birka. In acest templu acoperit in intregime cu aur se afla trei idoli, la care oamenii se inchinau. Thor, fiind zeul cel mai puternic, isi are tronul in mijlocul salii, iar de o parte si alta se aflau tronurile lui Odin si Frey. Se spune ca Thor ar domina elementele vant si vreme, tunet si fulger, trasnet, furtuna, ploaie, vreme frumoasa si este pazitorul recoltelor. Odin este zeul razboiului, care inspira oamenilor curajul de a infrunta pe dusmani, iar Frey da oamenilor pacea si placerea dragostei.
Legati nemijlocit de zei erau preotii care aveau grija de ofrandele aduse de credinciosi. Daca ii ameninta epidemii sau foamete, ei aduceau ofrande lui Thor, daca ameninta razboiul, aduceau ofrande lui Odin. La fiecare noua ani avea loc o ceremonie (obligatorie in toate regiunile din Suedia). Exista o practica din vechime stabilita, atat pentru regi cat si pentru oamenii din popor, de a trimite cu aceasta ocazie numeroase daruri la Uppsala. Cu aceasta ocazie erau sacrificati noua barbati, ale caror trupuri erau atarnate intr-o padure din apropierea templului. Aceasta padure era considerata un sanctuar atat de sfant, incat fiecare copac al ei era privit ca o zeitate, ca o consecinta a mortii si putrezirii victimelor. Caini si cai atarnau acolo alaturi de oameni”.
O alta legenda spune ca un crestin a vazut acolo saizeci de schelete atarnand unul langa altul. De asemenea, Adam din Bremen evoca o alta poveste, greu de crezut – este vorba de cantecele macabre intonate cu ajutorul desfasurarii ceremoniilor de sacrificiu. Despre ,,padurea sacra” din Uppsala Veche, povesteste si Frazer – spunand ca aici se jertfeau oameni si animale prin spanzurare de arbori sacri si strapunsi de o lancie. De aceea, Odin (caruia i se aduceau jertfele) era numit si ,,zeul spanzuratilor” sau ,,stapanul spanzuratorilor” si este reprezentat stand sub o spanzuratoare.
Templul pagan acoperit cu aur, cu idolii sai masivi despre care vorbea Adam din Bremen, s-a pierdut de mult in umbra timpului. Dintre zidurile sale naruite s-au desprins amintiri, legende si povestiri, care mai sunt povestite si astazi, evocand simbolurile vechilor practici magice. De sus, de pe colina pietruita, pe care se inalta bastionul rotund, se vede complexul arhitectonic al celebrei Universitati din Uppsala (cu cca. 40 mii de studenti), atestata documentar inca din anul 1477.
Tot aici, apare si cadrul simetric al zidurilor de un galben-inchis al renumitei ,,Caroline Rediviva” – cea mai importanta Biblioteca a Suediei (printre cele mai mari din lume), care cuprinde peste 2 milione de carti si aproape 30 de mii de manuscrise. Intre ele se afla faimoasa ,,Biblie de argint” a calugarului Ulfilas, scrisa cu litere de argint pe pergament, de acum 16 veacuri, precum si celebra ,,Harta marina”, tiparita la Venetia in anul 1539.
