Chiar dacă multe țări își discriminează locuitorii, acest lucru nu este mai vizibil nicăieri în lume ca în India. Această organizare socială există în India de sute de ani. Chiar dacă recent a fost aspru criticată, lucrurile nu se vor schimba prea curând.

Castele sunt clasificate, numite, iar aderarea se face de la naștere. Există caste și subcaste, iar aceste grupuri bazate pe rudenie sunt esențiale pentru structura socială indiană. Fiecare castă este parte a unui sistem local bazat pe interdependență cu alte grupuri, ce implică specializarea profesională.

În termeni indieni, cuvântul castă este tradus prin varna, jati, jat, biradri și samaj. Acești termeni se referă la grupuri clasificate de diferite dimensiuni. Varna se referă la diviziuni mai mari ce includ diverse caste, iar ceilalți termeni includ castele și subcastele.

Multe caste sunt asociate în mod tradițional cu o ocupație precum cea de brahmani (rang înalt), agricultori și artizani (rang mediu) și „cei de neatins” precum măcelarii, spălătorii și curățătorii de latrine (rang mic). Membrii castelor de rang înalt sunt mai prosperi decât cei ai rangurilor inferioare, aceștia din urmă trăind în sărăcie și dezavantaj social.

Conform Rig Veda (textele sacre hinduse), progeniturile celor 4 grupuri varna au apărut din diferite părți ale trupului omului primordial creat de Brahma, iar fiecare grup îndeplinea o funcție în susținerea vieții societății. Brahmanii (preoții) au apărut din gura omului și serveau nevoilor intelectuale și spirituale ale comunității. Kshatriyas (războinicii) derivați din brațe, conduceau și protejau societatea. Vaishyas (comercianții) izvorâți din coapse se ocupau de comerț și agricultură. Shudras (artizanii și servitorii) erau apăruți din picioare și trebuiau să se ocupe de munca manuală.

Mai târziu a apărut o a cincea categorie, „cei de neatins” ce trebuiau să se ocupe de muncile degradante. Această castă a fost numită de către Gandhi „Copiii lui Dumnezeu”. În timpul anilor 1990, reprezentanții politici ai acestor grupuri și-au luat numele de Dalit, ce înseamnă oprimat sau asuprit. Conform recensământului din 1991 erau 138 de milioane de membri ai acestei caste (aproximativ 16% din populație).

Se pare că primele 4 varnas au existat din societatea ariană antică din Nordul Indiei și că la început acestea nu erau caste, ci grupuri ce funcționau fluid. În timp au căpătat un grad ridicat de fixitate ce a dus la apariția sistemului complex de clasare medieval care continuă și acum.

Membrii unei caste sunt dispersați pe o întreagă regiune, aceștia locuind în sute de așezări. În orice sat mic există reprezentanți ai uneia sau mai multor caste.

Grupuri numeroase numite în general triburi sunt integrate într-o oarecare măsură în sistemul de caste. Unele triburi locuiesc separat de celelalte triburi acolo unde acestea sunt mai mult grupuri etnice decât caste. Unele triburi sunt la rândul lor împărțite în grupuri similare subcastelor.

Credincioșii hindu consideră inegalitățile dintre caste ca făcând parte din ordinea divină. Aceștia consideră că fiecare castă are propria dharma sau cod de conduită divin.

Castitatea femeii este strâns legată de casta din care face parte. Miresele brahmani trebuie să fie virgine, credincioase soților și trebuie să rămână celibatare după moartea soțului. În schimb soțiile „celor de neatins” pot sau nu să fie virgine, relațiile extraconjugale le sunt oarecum tolerate iar după moartea soțului sunt încurajate să se recăsătorească. Pentru castele superioare, controlul sexualității feminine reprezintă o modalitate de asigurare a purității genealogice.

Standardele sunt menținute de un consiliu al castei ce se întâlnește periodic pentru a discuta problemele relevante. Consiliile sunt cel mai des alcătuite din bătrânii de sex masculin. Aceștia pot acorda pedepse precum amenzile sau pot da afară anumiți membri din castă iar în unele situații au existat și cazuri de crime.

Clasarea rigidă este validată de ideea de renaștere în funcție de karma unei persoane.

Daliții din anumite zone trebuiau să afișeze un respect extrem față de oamenii de rang înalt, păstrând distanța fizică. În prezența celor de rang înalt, daliții nu pot purta nici papuci și nici haine pe partea superioară a corpului. Acestora le era interzisă intrarea în temple, folosirea de apă din aceleași puțuri ca cei din castele „curate” și chiar să meargă la școală. Daliții primeau pedepse crunte dacă citeau sau auzeau textele sfinte. Această discriminare a fost făcută ilegală sub dominația britanică. După independență constituția restricționează discriminarea pe bază de castă, însă chiar și așa discriminarea rămâne o problemă actuală.

Mulți observatori consideră sistemul de caste un sistem de exploatare, în care castele de rang inferior sunt exploatate de cele de rang înalt. În unele regiuni, zeci de Daliți au încercat să se unească pentru a protesta, dar au fost linșați, uciși în masă de proprietarii de terenuri de rang înalt și asasinii lor.

În 1991 într-un sat din nordul Indiei un Dalit a avut o relație cu fiica unui proprietar de teren de rang înalt, motiv pentru care atât iubiții, cât și cel care îi ajuta au fost torturați, spânzurați în public și arși de către familia fetei. Femeile Dalit sunt în mod obișnuit bătute și violate de către poliție și nu numai.

Ca un act de protest, mulți Daliți au renunțat la hinduism în favoarea budismului, iar o parte au trecut la creștinism.

Chiar dacă în ultimii zeci de ani s-au înregistrat unele îmbunătățiri prin încercarea legală a eliminării discriminărilor, cultura castelor este adânc înrădăcinată în societatea indiană, așa că este puțin probabil ca schimbări majore să aibă loc în viitorul apropiat.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ