„Deus ex machina” este o expresie în limba latină, care înseamnă „Un zeu dintr-o mașinărie”, dar care se folosește, de regulă, în original, pentru a-i păstra adevăratul înțeles, care se ambiguizează oarecum prin traducere.
Platon, marele filosof al antichității, este cel care explică originea acestui adagiu, care se leagă de începuturile teatrului grecesc. În timpurile vechi, exista convingerea că oamenii nu puteau să rezolve singuri problemele complicate ale existenței, că destinul se afla, în totalitate, sub puterea zeilor. Pentru a transmite această idee, în piesele de teatru, când acțiunea se complica, prin proliferarea conflictelor, în așa fel încât situațiile păreau fără ieșire, era coborâtă „din cer” (din partea de sus a scenei), cu ajutorul unei „mașinării”, o zeitate care rezolva conflictele, de obicei într-o manieră fericită.
Din limbajul teatral, expresia „Deus ex machina” s-a extins în limbajul curent și se folosește și astăzi pentru a denumi ieșirea dintr-o situație dificilă de viață, într-un mod neașteptat și fericit, fără o justificare logică a evenimentelor.
Cu un înțeles opus, tot din îndepărtatele vremuri ale nașterii miturilor, a rămas și expresia „Deus otiosus” („Zeul care se odihnește”) sau „Deus absconditus” (Zeul ascuns), „Deus incertus” („Zeul incert/nevăzut”), făcând referire la un zeu „neutru”, care, după ce a creat lumea, a abandonat-o. Această a doua concepție referitoare la relația omului cu divinitatea este specifică mitologiilor orientale (hinduismul, de exemplu), celor din Africa, America de Sud, dar și deismului, un curent religios-creștin, definit de Toma de Aquino, călugăr catolic și filosof din secolul al XIII-lea.
Mai târziu, în secolul al XVI-lea, Martin Luther, călugărul reformator protestant, care a fondat Biserica Evanghelică Luterană, s-a folosit de conceptul de „Deus absconditus” pentru a oferi o explicație despre depărtarea și misterul lui Dumnezeu, în raport cu existența umană.
Revenind la limbajul curent și la posibilitatea integrării unor astfel de expresii, pentru a da mai multă greutate și putere de sugestie limbajului, am putea spune, de exemplu: „Sunt fericit, am depășit câteva încercări dificile, probabil că Deus ex machina a vegheat” sau „Mă confrunt cu o serie de probleme, va trebui să găsesc urgent soluții, Dumnezeul meu pare a fi un Deus otiosus” etc.
Înțelegerea expresiilor DEUS EX MACHINA și DEUS OTIOSUS ne oferă o fereastră către mentalitatea și credințele vechilor civilizații, reflectând modul în care oamenii percepeau divinitatea și intervenția ei în lumea umană. Aceste concepte nu sunt doar relicve ale trecutului, ci elemente care continuă să influențeze narativele moderne, de la literatură la filme și jocuri video.
- Aplicații moderne: Vedem DEUS EX MACHINA utilizat în scenarii unde soluții neașteptate salvează personajele din situații dificile. DEUS OTIOSUS, deși mai puțin prezent, ne ajută să înțelegem conceptele de divinitate distantă sau inactivă în cadrul unor culturi sau religii.
- Exemple culturale: Analizând modul în care aceste expresii sunt folosite în diferite medii, putem dobândi o perspectivă mai largă asupra valorilor și convingerilor societăților respective.
Pentru a aprofunda înțelegerea modului în care limbajul și culturile modelează conștiința colectivă, recomandăm să citiți articolul nostru Cum este corect: deseară sau diseară? Acesta oferă o perspectivă asupra altor expresii și cuvinte care, prin utilizarea lor corectă, reflectă nu doar cunoștințele lingvistice, ci și sensibilitatea culturală.
