Pădurea Tokai se numără printre obiectivele turistice de maximă atracţie în Africa de Sud. Este un monument al naturii, extrem de iubit atât de oamenii care apreciază frumuseţile mediului înconjurător, cât şi de turiştii pasionaţi de mersul pe bicicletă.
La origine, pădurea Tokai este un parc dendrologic, adică o suprafaţă pe care s-au plantat arbori şi arbuşti locali, dar şi mulţi alţii aduşi din alte colţuri ale lumii. În pădurea Tokai, arborii crescuţi de la sine se amestecă printre cei plantaţi de mâna omului.
Pădurea Tokai se află situată pe una dintre colinele oraşului Constantia, în apropierea Rezervaţiei Naturale a Minelor de Argint şi în vecinătatea podgoriilor din Uitsig, renumite pentru vinurile lor. Permite vizitatorilor să îi străbată traseele atât pe jos, cât şi din şaua bicicletei. Rutele sunt făcute după modelul zig zag, dar sunt pietruite şi uşor de urmat. Oamenii au ocazia să descopere amănunte foarte interesante despre ciclul de viaţă al arborilor şi, mai ales, despre numeroasele specii de arbuşti reprezentativi pentru pădurea Tokai, printre care stejarii enormi şi arborii de sequoia (arborele mamut). Aceştia din urmă au aceeaşi vârstă ca şi oraşul Constantia în sine.
Pădurea Tokai datează din anul 1694 şi a fost plantată de către Simon van der Stel, dar în scurt timp a devenit strict pădure de stejari. Tânărul olandez o imaginase în jurul unei ferme, ale cărei urme se mai pot recunoaşte şi astăzi.
În forma ei actuală, de plantaţie de pini, pădurea Tokai a fost inaugurată în 1886 în urma eforturilor lui Sir Joseph Storr Lister, şeful însărcinat cu conservarea pădurilor din Colonia Capului. Proiectul acestui parc dendrologic a pornit din necesitatea de a descoperi ce fel de arbori pot fi aduşi din alte ţări şi plantaţi în Africa de Sud. Se urmărea modul în care evoluau arbuştii străini, pentru a se trece apoi la împădurirea masivă a împrejurimilor.
Locul este extrem de cunoscut printre botanişti, horticultori şi silvicultori datorită speciilor de arbuşti indigeni. În anul 1985, pădurea Tokai a fost declarată monument naţional.
În prezent, în pădurea Tokai pot fi admiraţi câţiva copaci extrem de bătrâni, dar şi sute de specii reprezentative atât pentru Africa de Sud, cât şi pentru teritorii din afara continentului african. Turiştii pasionaţi de aceste detalii au la dispoziţie un catalog ce inventariază pe larg cele peste 1500 de specii de arbori din pădurea Tokai. Vor descoperi că numeroşi copaci au fost aduşi tocmai din Turcia, Algeria sau Australia.
Se pot face plimbări foarte lungi şi reconfortante, dar se pot organiza şi adevărate drumeţii. Spre exemplu, parcul dă startul unui traseu de şase kilometri ce duce spre peştera numită sugestiv Ochiul elefantului.
În apropierea pădurii Tokai, se află un minunat golfuleţ cu plaje pentru toate gusturile. Dintre acestea, plajele cele mai bune pentru familişti poartă nume deja celebre: Fish Hoek, Danger Bay sau St James.
Printre restul atracţiilor mai puţin cunoscute publicului larg, pădurea Tokai dispune de un traseu numit Lower Forest Walk, unde oamenii se pot plimba cu animalele lor de companie sau în şaua cailor. Este loc pentru toată lumea. Traseul este concentrat în jurul plantaţiei de pini, care, de-a lungul timpului, a fost invadată de vegetaţie arbustă scundă, tipică regiunii sud africane. Această vegetaţie poartă numele de fynbos. De-a lungul acestui traseu, curge şi un râu care sporeşte atmosfera de natură sălbatică.
O altă atracţie aproape secretă a pădurii Tokai o reprezintă vechea fermă a lui Simon van der Stel, care în prezent este năpădită de spectaculoase tufişuri de trandafiri în toate culorile posibile. La intrarea în fermă, străjuiesc două coloane de piatră, micuţe şi albe, caracteristice arhitecturii olandeze. De aici, oamenii îşi procură adesea îngrăşăminte naturale pentru propriile grădini sau diverse soiuri de trandafiri de plantat acasă.
Cutiile poştale din Zwaanswwyk sunt şi ele un obiectiv turistic care nu trebuie ratat în zona pădurii Tokai. Este vorba despre o răscruce de potecuţe marcată din plin de cutîi poştale extraordinar de vesele şi colorate. Sunt celebre în zonă, din cauză că nicăieri nu se mai găsesc atât de multe la un loc. Oferă un adevărat spectacol de modă.
Pădurea Tokai adăposteşte şi un conac cu acelaşi nume. Este vorba despre una dintre primele conace construite de către olandezi în această regiune şi conservat de minune de-a lungul timpului. Această construcţie a fost declarată monument naţional, astfel că are toate şansele să dăinuiască în continuare alte câteva sute de ani. A fost construită în anul 1795 şi în prezent face parte dintr-un proiect cultural foarte interesant ce urmăreşte restaurarea ei în forma în care a luat viaţă. Pe seama acestui conac circulă o legendă cu fantome. Se spune că zidurile ar fi bântuite de fiul proprietarului care a murit într-un mod stupid. Îşi călărea calul în casă, în jurul mesei la care fusese chemat. Coborând treptele casei, calul s-a împiedicat şi a căzut, zdrobindu-şi călăreţul. Mulţi vizitatori susţin că au zărit fantoma băiatului plimbându-se în jurul conacului.
Pasionaţii de literatură au la dispoziţie două librării second hand amenajate în împrejurimile pădurii Tokai. Acestea au un succes nebun, cărţile se vând şi se revând în neştire. Clienţii pot cumpăra o carte, iar după ce o citesc o pot aduce şi înapoia contra unui alt titlu.
Vizitatorii au la dispoziţie şi un spaţiu amenajat pentru o ceainărie unde se pot servi băuturi răcoritoare. De asemenea, există şi o mică cafenea ce poartă numele celui care a dat viaţă parcului deondrologic, Lester. Turiştii care vor să ia masa aici se bucură de meniuri uşoare şi variate, dar există si posibilitatea unor picnicuri cu mâncare de acasă.
Cei care se pricep la ciuperci au ocazia, aici, să culeagă pe săturate.
În fiecare sâmbătă, în apropierea parcului Tokai îşi deschide porţile o piaţă organică, care îşi răsfaţă clienţii cu bunătăţi nemaipomenite.
Nu există taxă de intrare în pădurea Tokai, în schimb, sunt foarte binevenite donaţiile, oricât de mici s-ar dovedi. Se pot închiria biciclete, contra cost. Lunile ideale de vizitare sunt între octombrie şi aprilie.
