Aparata de alte trei insule-satelit, insula vulcanica Madeira se afla la o distanta de aproximativ 600 kilometri in largul coastelor atlantice ale Marocului, facand parte, alaturi de Insulele Azore si Insulele Capului Verde, din grupul de insule macaroneziene. Aici, pe aceste insule, se afla ramasitele unui habitat format acum mai bine de 20 milioane de ani, chiar inaintea Erei Glaciare din Perioada Tertiara, peisagistica fiind pe cat de impresionanta, pe atat de vie, contrar primelor impresii pe care un turist le-ar putea avea.
Padurile de laur de pe Madeira sunt, fara doar si poate, parti ale unei lumi batrane, dar nu lancezite, ale unei lumi care a evoluat pe parcursul a milioane de ani, devenind ba un paradis inaccesibil, ba un iad in care doar animalele pot locui. Iar daca ne gandim ca, acum milioane de ani, in epocile cand clima Planetei Pamant era mult mai calda si mai umeda fata de cea care exista in zilele noastre, padurile de laur erau mult mai intinse, atat in sudul Europei, cat si in Africa de Sud, atunci vom constata ca ceea ce putem vedea astazi nu este decat o bucata nesemnificativa in comparatie cu bogatia de atunci.
De fapt, motivul pentru care aceste paduri de laur au fost distruse in buna masura este legat, desigur, de Era Glaciara. Odata ce patura rece s-a intins peste suprafata pamantului, aceste paduri de laur au fost distruse. Chiar si asa, singurele care au supravietuit sunt cele de pe Madeira, acest loc fiind unic in intreaga lume. La pastrarea frumusetii si deopotriva a unicitatii padurilor de laur a contribuit in mare masura climatul atlantic diferit de aici.
Pe de alta parte, pe celelalte insule din aceasta zona exista doar cateva petice de acest tip de padure, de vreme ce, pe Madeira au pus stapanire padurile de laur. Ba chiar, am putea spune ca nu exista loc peste care padurile de laur sa nu-si fi pus umbra reavana, fie ca vorbim de vai adanci, defilee periculoase, jumatatea nordica a insulei sau de versantii nordici ai muntilor vulcanici. Mai mult decat atat, acum cativa ani, s-a spus ca, pe aproximativ 90 % din spatiul forestier, padurile de laur au pus stapanire, fara macar ca dezvoltarea lor sa fie influentata de factori antropologici.
Fasia, ce se intinde luxuriant pe versantii muntilor, la altitudini de 300-1300 metri, pare o haina verde mult prea larga pentru suprafetele pamantului ori pentru rocile acestuia, ce deformeaza, totodata, cresterea copacilor. Insa acest paradis aborigen este impanat si de apele curgatoare. In fapt, cand ne gandim la padurea de laur (laurisilva), inevitabil, facem legatura si cu apa. Aceasta ajunge in vai, crestata parca de vantul ce nu mai jinduieste cateodata sa se opreasca, ori se rostogoleste in uluitoare cascade, zeci la numar.
Mai mult decat atat, trebuie sa mentionam ca padurile de laur de pe Madeira au, fara indoiala, un rol esential si in aprovizionarea cu apa a insulei. In primul rand, se apara stratul de humus, tinandu-se astfel sub control capacitatea solului de a filtra si a stoca apa; apoi, asa cum bine stim, fara padure, apa de ploaie ar curge direct pe sol si versantii muntilor ar fi dezveliti, materialul fiind evacuat direct in mare.
Insa lucrurile nu au stat la fel in trecut; imediat dupa anul 1419, cand Joao Goncalvez Zarco Madeira, navigatorul portughez care avea sa descopere aceste insule splendide, unele portiuni de padure au inceput sa fie defrisate masiv, ca mai tarziu, alte suprafete mari sa fie incendiate pentru a se planta trestie de zahar. Din fericire, padurile de laur de pe Madeira au reusit sa supravietuiasca pe o suprafata de 200 kilometri patrati. Astfel, circa 16 % din suprafata insulei este acoperita cu paduri de laur. Revenind la apele de pe Madeira, nu putem sa omitem a mentiona sistemul inteligent de canalizare devoltat de locuitorii acestei insule.
Acest sistem a fost construit de-a lungul versantilor montani, prin intermediul canalelor, apa fiind stransa in partea de nord a insulei. De aici, era canalizata spre campurile din sud. In sfarsit, padurile de laur au devenit, astazi, motive temeinice pentru turistii din intreaga lume sa vina pe insula Madeira. Acestia pot urma mai multe carari ce se indreapta de-a lungul asa numitelor “levadas”, avand sansa sa admire incredibilul peisaj cu copaci batrani, incovoiati de povara anilor multi, cu plante care mai de care mai stranii.
Laurul de Azore si arborele Tilo sunt doar cateva dintre exemplarele care pot fi admirate aici, unii copaci ducand in coroana lor bogata peste 500 de ani. Lichenii si muschii, ce imbraca trunchiul, formele fascinante si deopotriva ciudate, scoarta si inaltimea sunt factorii care ne ajuta sa determinam varsta copacilor de pe insula Madeira. Mai mult, solul este plin de ferigi ancestrale, plante care acum 20 de milioane de ani se afla la apogeul gloriei lor. Tot aici, mai pot fi vazute si arborele de ceai sau maslinul.
In padurile de laur de pe Madeira se gasesc mai mult de 150 de specii de plante, dintre care unele sunt endemice: murul de madeira, o specie de iarba neagra, orhideea cu frunze late s.a.m.d. Iar daca vreti sa recunoasteti murul de Madeira, trebuie sa stiti ca poate ajunge pana la o inaltime de 6 metri. Cat despre fauna acestui loc minunat, trebuie sa precizam ca este foarte saraca, mai ales daca ne raportam la bogatia vegetatiei. Chiar si asa, aici reusesc sa supravietuiasca circa 600 de specii, nevertebrate, insecte si paianjeni. Insa numarul mare de specii de pasari (drepnelele, uliul pasarar, cinteza de Madeira sau petrelul de Capul Verde) face din insula Madeira un adevarat rai al ornitologilor.
