Palatul BNR (Banca Naţională a României) este una dintre cele mai impresionante clădiri din Bucureşti, având o arhitectură deosebită. Se află în centrul vechi al capitalei, pe Lipscani, iar în interiorul ei a fost amenajat Muzeul Băncii Naţionale a României.
Un prim palat destinat sediului Băncii Naţionale a României a fost construit în anii 1880, iar în anul 1937 a fost construită o clădire nouă, lipită de cea veche. Partea mai veche a Palatului BNR a apărut după Unirea din anul 1859, când economia ţării a început să se dezvolte semnificativ.
După inaugurarea Podului Mogoșoaiei (Calea Victoriei de astăzi) şi a Palatului CEC, în anul 1880, se înfiinţează BNR. Iniţial, sediul celei mai importante bănci din România era împărţit în câteva camere deloc potrivite pentru asemenea instituţie. Astfel, autorităţile române decid să ridice o clădire reprezentativă, în zona Lipscanilor, zonă care se află în apropierea aşa-zisului sediu BNR.
În anul 1882, statul român cumpără hanul lui Şerban Vodă, iar arhitecţii Albert Galelron şi Cassien Bernard, absolvenţi ai Şcolii de Arte Frumoase din Paris, sunt angajaţi pentru a elabora proiectul viitorului Palat BNR.
În anul 1884, este pusă piatra de temelie a clădirii cu o arhitectură cu puternice influenţe franceze, iar după şase ani aceasta este finalizată. La scurt timp după inaugurare, în jurul palatului, au apărut multe sedii de bănci, dar şi societăţi de asigurări.
Astăzi, în aripa veche a fost amenajat Muzeul Băncii Naţionale a României, unde vizitatorii pot admira o colecţie impresionantă de numismatică, aceasta reflectând istoria monedei naţionale. În trecut, sala în care se afla muzeul era folosită de clienţii băncii – aceştia completau actele necesare pentru a obţine sumele de bani depuse, având la dispoziţie tocuri, călimări şi sugative.
În perioada interbelică, datorită extinderii atribuţiilor, Palatul BNR s-a lovit de necesitatea construirii unei noi clădiri. Pentru ca departamentele băncii să se găsească în acelaşi spaţiu, autorităţile au hotărât să lipească noua clădire de cea veche.
Mai întâi, a fost dat un decret regal prin care clădirile de lângă palat au fost expropriate, apoi au început lucrările de demolare şi, într-un final, cele de ridicare a unui nou edificiu. De data aceasta, de proiect s-au ocupat arhitecţi români, conduşi de Radu Dudescu, şeful Serviciului de Arhtiectură al BNR.
Lucrările la noua aripă a Palatului BNR au început în anul 1940 şi ar fi trebuit să dureze doar un an. Cu toate acestea, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat planurile, iar clădirea a fost finalizată abia în anii 1950. Noua clădire prezintă influenţe clasice, ieşind în evidenţă prin simetria dintre coloanele corintice. Atunci când a fost terminat, edificiul a schimbat total aspectul zonei, zonă care era dominată de construcţii modeste.
Astăzi, Palatul BNR rămâne o construcţie monumentală, iar interiorul nu se lasă cu nimic mai prejos. Cea mai luxoasă încăpere este Sala de Consiliu, care are mobile aparţinând stilului Ludovic al XIV-lea, candelabre din bronz, draperii cu boderii de aur şi decoraţiuni din stucaturi aurite. De asemenea, pe pereţii palatului pot fi admirate tablouri valoroase, unele realizate de Nicolae Grigorescu.
Palatul nu este doar un centru financiar, ci și un centru cultural, găzduind diverse evenimente, de la expoziții de artă la conferințe economice, ceea ce îi conferă o poziție unică în peisajul urban al Bucureștiului.
Securitatea palatului este de asemenea un subiect de interes, fiind una dintre cele mai protejate clădiri din România. Sistemul său de securitate este la standarde internaționale, asigurând protecția atât a activelor financiare cât și a celor culturale.
