Palatul Cnejilor se află în localitatea Ceahlău din judeţul Neamţ şi datează din secolele XVII – XVIII, fiind ridicat pe locul fostului schit Hangu.
În anul 1639, marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, zideşte o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” pe terenul unde se afla un vechi schit. Lăcaşul de cult este înconjurat de case din cărămidă şi lemn.
Alexandru Ruset, ginerele hatmanului Gheorghe Coci, construieşte în anul 1676 un zid de incintă din piatră de râu. Ulterior, acesta va fi înălţat, concomitent cu realizarea unor turnuri şi a unor clădiri pentru locuit de către marele vistiernic Toderaşcu Cantacuzino. Ia astfel naştere o mică cetate fortificată, care în secolul al XVIII-lea intră în proprietatea familiei Cantacuzino.
Pentru o perioadă, cetatea a servit drept mănăstire. Palatul a trecut prin ample lucrări de renovare în mai multe etape, în 1820, 1823 şi 1830 – 1838, când au fost realizate bolta porţii, beciurile şi două corpuri de clădiri.
În anul 1850, palatul a fost achiziţionat de membrii familiei Sturdza, însă aceştia nu au locuit aici, iar clădirea a ajuns în paragină. Biserica a fost utilizată ca biserică de mir de către localnicii satului Ceahlău, fiind refăcută în 1958.
În prezent, din Palatul Cnejilor au mai rămas doar ruine de ziduri şi turnuri, acestea fiind incluse pe Lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ.
Curtea palatului, odată centrul vieții sociale și administrative, oferă acum un loc de reflecție și admirație a peisajului înconjurător.
Legendele locale spun că palatul ar fi fost un punct de întâlnire pentru cnejii din diverse regiuni, discutând politică și strategii de apărare.
