Palatul Dogilor din Venetia, Italia, este o capodopera a stilului arhitectural gotic. Aceasta cladire impresionanta este alcatuita din mai multe straturi in care se pot vedea influente din secolul 14 pana in secolul 17. Structura este compusa din 3 blocuri uriase, in care sunt incorporate constructiile anterioare. Cea mai veche aripa este cea din vest, in care se afla Sala Marelui Consiliu, reconstruita incepand cu anul 1340. In aripa care da spre Piata St. Mark, cunoscuta sub numele de Camerele Curtii, se afla Sala Votului, care a fost reconstruita incepand cu anul 1424. In aripa care da spre canal, se afla apartamentele Dogilor si numeroase birouri guvernamentale, care dateaza din Epoca Renasterii si au fost construite intre anii 1483 si 1565.
Primele constructii in aceasta locatie in care astazi se afla Palatul Dogilor din Venetia, Italia, dateaza din perioada imediat dupa caderea Imperiului Roman Vestic in 476. In timp acestea au devenit mai stabile si pot fi chiar considerate avanposturi ale Imperiului Bizantin. In secolul 7, Imparatul Bizantului a instituit un Doge Venetian in functie de supravegherea si administrarea treburilor locale. La inceputul secolului al 9-lea, Venetia se bucura de o oarecare independenta. In anul 810, Dogele Angelo Partecipazio a mutat sediul guvernului din insula Malamocco in zona Rivoalto, astazi numita Rialto.
In aceasta perioada s-a decis construirea unui palat ducal, insa din constructia originala din secolul 9 nu se mai poate vedea nicio urma. Se crede ca acest palat, fiind protejat de un canal, de ziduri solide si turnuri masive, era o aglomerare de cladiri, fiecare servind unui scop anume. La palat se ajungea printr-o poarta uriasa fortificata, care se afla pe locul unde se afla astazi Porta della Carta (Poarta de Hartie). Cladirile care alcatuiau palatul gazduiau sali de judecata, birouri publice, inchisori, apartamentele Dogilor, armurarii, grajduri si alte facilitati.
In secolul 10, Palatul Dogilor din Venetia, Italia, a fost partial distrus de un incendiu, iar munca de reconstructie a fost realizata de Dogele Sebastiano Ziani, intre anii 1172 si 1178. Acesta a construit doua structuri noi, una care dadea spre Piazzetta (in care se aflau institutiile legale si salile de judecata) si una care dadea spre Bazinul St. Mark (in care se aflau institutiile guvernamentale). Aceste cladiri aveau probabil caracteristici ale arhitecturii bizantine si venetiene, insa din ele nu au mai ramas decat cateva urme. La sfarsitul secolului al 13-lea a devenit necesar ca palatul sa fie extins din nou, intrucat schimbarile din mediul politic ce avusesera loc in anul 1297 au dus la cresterea numarului de oameni care aveau dreptul sa participe la adunarile legislative.
In 1483, a izbucnit un incendiu violent in zona palatului care dadea spre canal, in care se aflau apartamentele Dogilor. Inca o data au fost necesare reparatii si renovari, pentru care a fost angajat Antonio Rizzo, care a adaugat cladirilor detaliile arhitecturale, specifice perioadei Renasterii. Lucrarile au fost terminate in 1510, insa Rizzo fusese inlocuit intre timp cu Pietro Lombardo, care a revizuit decoratiunile fatadei si ale Scarii Uriase din curtea interioara a palatului.
In 1574, a izbucnit un alt incendiu, care a distrus cateva camere de la etajul al doilea, iar lucrarile de renovare au inceput imediat pentru a inlocui mobilierul si decoratiunile din lemn din aceste camere. In 1577, chiar cand lucrarile de renovare se terminasera, a izbucnit un nou incendiu care a distrus Sala Votului si Camera Marelui Consiliu, in foc pierind capodopere ale unor artisti precum: Pisanello, Gentile da Fabriano, Carpaccio, Alvise Vivarini, Pordenone, Bellini si Titian. Lucrarile de renovare s-au incheiat intre anii 1579-1580.
La inceput, in Palatul Dogilor din Venetia, Italia, se aflasera atat apartamentele Dogilor, cat si salile de judecata, sediul guvernului si o inchisoare. Abia in cea de-a doua jumatate a secolului al 16-lea, Antonio da Ponte a comandat construirea unor noi inchisori. Acestea au fost construite de Antonio Contin si erau legate de Palatul Dogilor prin intermediul Puntii Suspinelor. Acest transfer al inchisorilor a lasat libera zona parterului din Palatul Dogilor, iar la inceputul secolului al 17-lea au inceput lucrari pentru restructurarea curtii. In aripa in care se afla salile de judecata a fost construita o colonada, iar pe partea interioara a fost construita o fatada din marmura, de-a lungul cupolei Foscari.
Palatul Dogilor din Venetia, Italia, a reprezentat inima vietii politice si a administratiei publice a Republicii Venetiene. De aceea, in anul 1797, cand Republica a cazut, rolul palatului s-a schimbat si el. Venetia s-a aflat mai intai sub conducerea Frantei, apoi a Austriei, iar intr-un final a devenit parte din Italia in 1866. In aceasta perioada Palatul Dogilor din Venetia, Italia, a fost ocupat de diverse birouri administrative si a gazduit Biblioteca Marciana, din 1811 pana in 1904, precum si alte institutii culturale importante.
Pe la sfarsitul secolului al 19-lea palatul prezenta semne ale decaderii, de aceea guvernul Italian a inceput sa puna deoparte fonduri pentru restaurarea sa. Multe detalii originale din secolul 14 au fost indepartate si inlocuite, acestea putand fi vazute astazi la Muzeul Operei. Toate birourile publice au fost mutate in alta parte, exceptie facand Biroul Statului pentru Protectia Monumentelor Istorice, care inca se afla in cladire, insa sub un alt nume. In 1923, Palatul Dogilor din Venetia, Italia, a fost transformat in muzeu deschis publicului. Din 1996, acesta face parte din reteaua de muzee care este administrata de conducerea Muzeelor Civice din Venetia.
