Una dintre cele mai frumoase clădiri din Oradea este sediul Epicopiei Greco-Catolice. Acesta este astăzi o adevarată emblemă citadină a artei de a construi şi a artei de a restaura.
Trecutul şi prezentul se întâlnesc într-un mod fericit sub semnul responsabilităţii civice şi al competenţei, astfel încât astăzi privirea poate urmări atât armonia jocului de volume, cât şi acurateţea fiecărui detaliu aşa cum au făcut-o locuitorii oraşului la începutul secolului. În acest fel, a fost restituită Oradiei o adevărată bijuterie arhitectonică.
Actualul edificiu s-a înălţat pe locul vechiului sediu al Episcopiei Române unite cu Roma, datat în jurul anului 1740. Incendii şi diverse modificări ale corpului iniţial al clădirii, cu aspect destul de modest în raport cu amploarea Catedralei, a determinat hotărârea episcopului Demetrie Radu de a comanda arhitectului Rimanoczy Kalman jr., unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ce au construit la Oradea, construirea unui nou sediu cu o reală valoare de reprezentare.
Arhitectul a aplicat soluţii arhitecturale şi decorative din repertoriul stilului eclectic, foarte spectaculos în sine, astfel încât în 1903 clădirea oferea orădenilor o adevărată demonstraţie a artei de a combina cu rafinament diferite stiluri istorice, de la neo-romanic la neo-bizantin, cu accente ale Artei 1900.
Sfinţirea lăcaşului a avut loc în anul 1905. Infăţişarea sa plină de farmec cosmopolit a făcut plăcută şederea la Oradea a regelui Ferdinand şi a reginei Maria în 1919, atunci când au vizitat oraşul.
Puternic personalizată ca prezenţă arhitecturală, clădirea are un aer de palat coborât din basme, cu turnul său de colţ ce ne reaminteşte de bastioanele cetăţilor medievale. Atica dantelată ce festonează cornişa faţadei principale pare şi ea un romantic drum de strajă. Atica este traforată de gracile arcuri duble semicirculare, preluate din repertoriul arhitecturii romanice.
La turnuleţele semicirculare ce flanchează coiful acoperişului cu pante repezi al faţadei principale, de expresie neo-gotică, de data aceasta, întâlnim chiar o interpretare destul de fidelă a benzii lombarde, un alt element al arhitecturii romanice.
Tot sub semnul „revival”-ului spiritului medieval stau şi ancadramentele semicirculare de la intrare şi de la cele trei ferestre ample ce deschid şi ritmează monumentalitatea faţadei principale. Un joc decorativ spectaculos este creat de arhitectul Rimanóczy Kálmán jr. prin amplificarea pe verticală a arcurilor semicirculare al celor trei ferestre centrale cu zigzagul unor arcuri frânte, elegante pinacle şi rozete ce elansează şi în acelaţi timp stabilizează şi unifică întrega compoziţie plastică a faţadei. Aceasta este încununată de un cartuş monumental cu arcuiri de inspiraţie barocă ce pun în valoare, ca pe un punct culminant, blazonul Episcopiei.
Bogata dantelărie a faţadei cuprinde în ritmurile ei decorative şi un motiv specific Artei 1900: forma organică a unei jumătăţi de boabe de fasole sau de rinichi.
Acelaşi accent 1900 îl regăsim la lucarnele ce străpung acoperişul impozant de expresie neo-gotică.
Punctul culminant al compoziţiei volumetrice este atins la coiful metalic al turnului de colţ, decorat cu ghirlande de inspiraţie tîrziu barocă.
Interiorul palatului este încă în curs de restaurare. Atunci când lucrările vor fi finalizate, vom putea admira Capela palatului cu picturile ei de factură neo-bizantină, al căror autor este Augustin Pall, vitraliile spectaculoase, precum şi broderii în piatră sculptate în tehnica „a plat”, inspirate tot din arhitectura de tip răsăritean. Vom admira din nou scările impozante, cu coloane şi stâlpi din marmură de Vaşcău, precum şi frumuseţea stucaturilor aurite.
Palatul este nu doar un monument, ci și un centru vibrant de activități culturale și religioase, jucând un rol vital în viața comunității greco-catolice din regiune. Curiozitățile includ legendele despre tunelurile secrete care, conform zvonurilor, ar lega acest palat de alte edificii religioase din oraș, îmbogățind narativa locului cu un aer de mister.
În prezent, Palatul Episcopiei Greco-Catolice este deschis publicului, oferind vizitatorilor ocazia de a explora nu doar arhitectura impresionantă, ci și o colecție valoroasă de artefacte religioase și opere de artă care marchează evoluția spirituală și artistică a comunității. Aceste expoziții temporare și permanente atrag nu doar credincioși, ci și pasionați de istorie și artă, consolidând statutul palatului ca un pol cultural esențial în Oradea.
