Palatul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale stilului baroc din România, fiind cunoscut şi sub denumirea de “Palatul Baroc”. Alături de Bazilica Romano-Catolică şi de Şirul Canonicilor din acelaşi oraş, palatul formează cel mai de seamă complex în stil baroc din ţara noastră. Astăzi, în palat, se găseşte Muzeul Ţării Crișurilor.

Palatul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea a fost construit începând cu anul 1762, de lucrări ocupându-se Johann Michael Neumann şi Franz Hillebrandt. Lucrările au ținut până în 1777, iar noul palat avea un plan în forma literei “U”. În timpul lucrărilor, planurile iniţiale de construcţie s-au mai schimbat, renunţându-se la anumite ornamente de pe faţadă, cum ar fi statui şi balcoane. Acestea au fost înlocuite de ghirlande şi de falduri, faţada remarcându-se şi prin pilaştrii cu capiteluri ionice.

Palatul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea se remarcă prin dimensiunile impresionante, având nu mai puţin de 100 de camere şi 365 de ferestre. Interiorul este cu adevărat deosebit, ieşind în evidenţă prin felul în care a fost spaţiul organizat şi decorat. La parter, se află Sala festivă, precum şi Capela. Capela este una dintre cele mai frumoase capele romano-catolice, fiind pictată de Johann Nepumok Schopf care a realizat un tavan de excepţie, în frescă. Tavanul redă bolta cerească, iar pânza care se află deasupra altarului îl înfăţişează pe Sfântul Carol Boromaeus care se roagă pentru dispariţia epidemiei de ciumă. În ceea ce priveşte Sala festivă, aceasta a fost decorată şi pictată în anul 1879, de către Franz Storno.

Accesul între etajele Palatului Episcopiei Romano-Catolice din Oradea se face printr-o scară de dimensiuni deloc modeste. Camerele de la primul etaj se remarcă prin faptul că deţin toate caracteristicile stilului baroc din Austria. Pilaştrii au capiteluri ionice, ornamentele se găsesc într-o varietate foarte mare, sobele sunt din faianţă glazurată şi şemineurile sunt placate cu marmură. Etajul al doilea este asemănător primului, camerele fiind un exemplu de simplitate.

Deşi clădirea a fost construită cu scopul de a servi ca sediu Episcopiei Romano-Catolice din Oradea, începând cu anul 1945 i-au fost schimbate funcţiile. Au fost adăpostiţi revoluţionarii comunişti greci, care nu au avut deloc grijă de această bijuterie arhitecturală. Membrii Episcopiei au fost forţaţi să plece din palat, fără să-şi ia vreun bun cu ei, iar în anul 1963, episcopul de atunci s-a văzut obligat să semneze un document prin care să cedeze clădirea oraşului.

În anul 1971, statul român a decis să restaureze Palatul Episcopiei Romano-Catolice şi tot atunci s-a luat decizia ca aici să fie înfiinţat Muzeul Ţării Crișurilor. Denumirea de “biserică” nu a fost schimbată, pentru că autorităţile erau convinse că nimeni nu ar putea revendica edificiul – de altfel, ei se bazau pe faptul că documentul semnat de episcop a însemnat renunţarea la orice drepturi asupra clădirii. Cu toate acestea, Episcopia nu s-a dat bătută şi, în cele din urmă, după căderea regimului, a reuşit să reintre în posesia palatului.

palatul-episcopiei-romano-catolice.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ