Nu de putine ori asemanat cu o versiune mai mica a Orasului Interzis, adica a Palatului Imperial Chinezesc, Palatul imperial Manchu a fost construit de imparatii cu aceleasi nume, pentru ca aveau nevoie sa-si desfasoare activitatea intr-un sediu propriu al guvernului. Lucrarile de constructie la impresionantul palat au inceput in anul 1624, in timpul domniei lui Nurhachi, si au fost finalizate de fiul acestuia, Abahai. Iar acest loc este faimos indeosebi faptului ca imparatii Manchu au stat o buna perioada aici, de aici luand nastere si dinastia Manchu, ca in cele din urma aceasra sa cuceresca toata tara si sa formeze dinastia Qing (1644-1911).
Impartind acest sit din China in trei parti, de est, de mijloc si de vest, de mentionat este ca Sala Marilor Afaceri domina sectorul estic, partea de mijloc era centrul puterii si in partea vestica se afla pavilionul Wensu, cladirea principala. In Sala Marilor Afaceri, imparatul ii primea pe toti generalii victoriosi si, tot de aici, emitea decrete imperiale. In sectiunea de mijloc, se afla curtea lui Abahai, care era, de altfel, cel mai important loc din palatul imperial Manchu. Insa Abahai si concubinele sale nu isi petreceau noptile aici, ci in palatul Qingning. Ceea ce ar putea impresiona, insa, la prima vedere in sectorul de mijloc este Turnul Pheonixului, care avea trei etaje atunci cand a fost ridicat.
Aceasta structura este cea mai inalta cladire din Shengjing — fostul nume al orasului Shenyang, cunoscut si ca Mukden, in dialectul manciurian. Cat despre partea vestica, aceasta avea sa fie adaugata mai tarziu de imparatul Qianlong chiar in timpul domniei sale. In cladirea principala, adica in pavilionul Wensu, se afla o colectie impresionanta de texte clasice. De mentionat este ca aceasta cladire era folosita de imparati ca sala de lectura.
In sfarsit, palatul imperial Manchu are peste 300 de camere dispuse in nu mai putin de 70 de cladiri, ce se intind pe o suprafata totala de 60.000 m². Si cu toate ca palatul imperial arata intocmai idealurile imparatilor Manchu, nu acelasi lucru poate fi spus si despre stilul arhitectural al sitului, care este mai degraba un amestec de stil manciurian cu caracteristicile altor cladiri construite in China. Chiar si asa, cel care a adus o contributie semnificativa la formarea unui stil unic a fost imparatul Qianlong, care a adaugat cladirilor stilurile arhitecturale mongole si Han.
Tiglele in culori vii acopera mare parte din cladirile din acest sit, iar cladirile, inconjurate de un zid inalt din caramida rosie, sunt la randul lor construite din piatra si caramida, desi aceasta nu a fost o regula pentru imparatii Manchu. Dupa ce dinastia Qing a luat nastere la initiativa imparatilor manciurieni, capitala avea sa se mute la Beijing. Cu toate acestea, palatul imperial Manchu si-a pastrat importanta, noii conducatori continuand sa se ingrijeasca de starea impresionantului sit din Shenyang.
Plus, intre palatele chinezesti, acesta se afla pe locul doi, fiind una dintre putinele marturii arhitecturale ale unei minoritati etnice extrem de importante in istoria Chinei. In definitiv, palatul imperial Manchu poate fi considerat baza puterii dinastiei Qing, locul de unde forta acesteia s-a rasfrant asupra intregii tari asiatice.
