Dacă un turist străin m-ar întreba ce puncte de atracţie faine sunt de văzut în Bucureşti, aş enumera câteva clădiri, străzi, parcuri şi muzee, însă cu siguranţă i-aş recomanda şi să iasă un pic din capitală pentru o întâlnire captivantă cu Palatul Mogoşoaia. Deşi se află în afara oraşului, cred că acest loc este un “must see” pentru orice persoană care iubeşte frumosul şi îşi doreşte să guste un pic din istorie, din atmosfera de altă dată.
Din Bucureşti până în localitatea Mogoşoaia sunt aproximativ 15 kilometri, iar distanţa poate fi parcursă cu maşina, cu autobuzul sau cu un maxi taxi. Este o locaţie uşor accesibilă şi reprezintă cadrul ideal pentru cei care caută un colţ umbros şi liniştit, de relaxare în aer liber, cu multă verdeaţă.
Am vizitat Palatul într-o după-amiază de mai, cu o vreme blândă care invita la explorat noi colţuri de lume. Drumul spre poarta de acces, păzită de un turn, este mărginit de copaci, iar încă de la intrare am fost impresionată de curăţenie şi de cât de bine întreţinute sunt clădirile. Curtea, foarte aerisită, este străbătută de alei cu pietricele şi câteva parcele de iarbă care dau culoare spaţiului. Auzisem câte ceva despre Curtea Domnească de la Mogoşoaia însă nu mi-aş fi imaginat că este atât de întinsă şi de elegantă. Bănuiesc că întreg complexul a fost renovat recent, pentru că se află într-o stare excelentă, atât parcul, cât şi palatul şi celelalte construcţii.
Palatul de la Mogoşoaia reprezintă, de fapt, un ansamblu de clădiri şi dependinţe, majoritatea construite în secolele XVII – XVIII, la iniţiativa lui Constantin Brâncoveanu. Numele de “Mogoşoaia” vine de la soţia boierului Mogoş, cel care deţinea terenul unde s-a ridicat complexul. Pe lângă Palat, acesta include şi casa de oaspeţi, cuhnia (bucătăria), turnul de veghe, gheţăria şi serele. Lângă zidurile curţii se înalţă biserica „Sfântul Gheorghe”, ctitorie a aceluiaşi domnitor. De asemenea, curtea adăposteşte şi capela Gheorghe Bibescu, unde se găsesc mormintele familiei Bibescu, cea care a avut în proprietate Palatul după ce acesta nu a mai aparţinut Brâncovenilor.
De-a lungul vremii, Curtea Domnească de la Mogoşoaia a fost devastată de numeroase ori, în contextul războaielor, însă în prima jumătate a secolului XX s-au realizat lucrări de restaurare, la iniţiativa Marthei Bibescu. În prezent, Palatul găzduieşte Muzeul de Artă Brâncovenească.
La muzeu nu am fost pentru că am preferat, mai degrabă, să mă aventurez pe alei, la adăpostul copacilor, în micul parc presărat, ici-colo, cu câte o bancă. Palatul este construit în stil brâncovenesc (stil românesc renascentist), care îmbină elementele otomane cu unele veneţiene. Apreciez foarte mult acest stil, îmi plac în special accentele jucăuşe de dantelărie, tip baroc, care împodobesc din loc în loc clădirile şi scările; mi se pare că aceste detalii dau un farmec aparte ansamblului. În plus, culoarea brun-roşcată a cărămizilor îndulceşte întreaga construcţie.
Am urcat în micul turn de la poartă şi am admirat întreaga curte, scăldată de razele puternice ale soarelui. Era atât de multă linişte, încât parcă simţeam cum lumina se topeşte pe acoperişuri şi se prelinge spre pământ, curgând limpede printre pietricele şi iarbă. Am poposit apoi şi în micul pridvor de la Palat unde, din nou, am privit în tihnă clădirile tăcute.
Palatul se află chiar pe malul lacului, iar în spatele său am mai avut parte de o surpriză: un gard viu tăiat ca un labirint, cu forme elegante, face trecerea spre lac. Doi lei străjuiesc serioşi treptele care duc la apă.
În vechea casă de oaspeţi funcţionează un restaurant cu terasă, iar mesele şi scaunele se “asortează” foarte bine cu clădirea. Cuhnia este plăcut luminată printr-o fereastră rotundă în acoperiş, aici fiind amenajată o mini-expoziţie cu câteva obiecte de artă modernă, printre care şi capetele lui Brâncoveanu şi ale fiilor săi, sculptate în lemn.
Intrarea la Curtea Domnească de la Mogoşoaia este liberă, se plăteşte doar biletul la Muzeul de Artă Brâncovenească, însă preţul e unul foarte mic.
Cred că Palatul Mogoşoaia merită mai multă promovare, pentru că e pur şi simplu o bijuterie arhitecturală, iar cadrul în care este amplasat îl face să fie o destinaţie de vis pentru o scurtă escapadă. Dacă aveţi timp, eu v-aş recomanda o plimbare în timpul săptămânii, în weekend este aglomerat şi multă agitaţie, mai ales când e vreme bună.
