Palatul Teleki din Cluj-Napoca: moștenirea nobilimii Transilvănene

Familia Teleki, mai precis generalul Ádám Teleki I. (1703–1763) poseda încă din secolul al XVIII-lea trei imobile în strada Kogălniceanu, şi din unificarea, sau prin schimbul acestora, s-a format acea parcelă de colţ, pe care fiul lui, contele Ádám Teleki al II – lea, construise palatul.

Ádám Teleki II (1740–1792) a avut o carieră tipică pentru aristocraţia transilvană a vremii: a fost comite de Dăbâca, locţiitor de comite în comitatele Cluj, Turda şi Solnocul de Mijloc, consilier gubernial, comisar regal regional de Cluj.

Contele intrase şi în istoria literaturii prin mai multe poeme (una scrisă pentru memoria primei sale soţii, Mária Wesselényi), şi a tradus în limba maghiară Cidul de Corneille.

Prin cercetările istoricului de artă József Biró au fost descoperite acele proiecte şi variante de proiecte realizate de Iosif Leder (1749–1814), care trădează influenţa exercitată de palatul Bánffy (proiectat de Johann Eberhard Blaumann, terminat în anul 1786) asupra clădirii de dimensiuni mai mici.

Iosif Leder a fost unul dintre cei mai căutaţi arhitecţi şi meşteri constructori de la cumpăna secolelor XVIII-XIX şi i se cunosc proiecte şi pentru castelul Bánffy de la Bonţida, meşterul fiind şi în slujba acestei familii.

Deci influenţa celor două clădiri Bánffy nu este deloc întâmplătoare. Prima variantă de proiect este nedatată (cândva după 1786), iar Biró leagă desenul de palatul de astăzi doar condiţionat, deoarece este vorba despre o clădire proiectată pe o parcelă mult mai mică. Însă proiectul arată o clădire de colţ, şi nu este exclus că Ádám Teleki, cu timpul, mărise parcela prin cumpărarea loturilor învecinate. Palatul a fost proiectat în dimensiuni mai mici, cu faţadă principală mai scurtă (opt axe de goluri la etaj) şi cu doar două aripi.

Tratarea faţadelor, forma golurilor şi cele mai importante elemente ale planului (gangul central, salonul de la etaj) apar şi în proiectul final. Trebuie să remarcăm şi faptul că proiectul a fost realizat înaintea mutării Guberniului la Cluj, deoarece cele mai multe palate baroce au fost comandate de membrii aristocraţiei ardelene care au fost funcţionarii înalţi ai diferitelor instituţii ale Marelui Principat.

În centrul istoric al oraşului Cluj, pe latura nordică a străzii Kogălniceanu se ridică palatul Teleki, una dintre cele mai cunoscute clădiri în stilul barocului târziu din oraş. Palatul Teleki, astăzi sediul bibliotecii orăşeneşti Octavian Goga, este o clădire de colţ, aripa laterală longitudinală se întinde pe latura vestică a străzii Hermann Oberth (fosta Minorita).

Clădirea este dispusă pe un plan în formă de U, aripa reprezentativă este cea spre strada Kogălniceanu, aripa laterală mai lungă fiind cea spre strada Hermann Oberth. Palatul etajat are subsol aproape sub toată suprafaţa lui. Aripa principală, spre strada Kogălniceanu are acoperiş de tip mansardă, cu pante rupte, tipice barocului târziu clujean, aripile laterale au primit acoperişuri în două ape mai simple şi mai scunde.

Faţada principală a palatului are 14 axe de goluri la etaj şi, deoarece poarta carosabilă lată se află sub două goluri de etaj, la parter avem doar 13 axe. Soclul înalt al faţadei este acoperit cu plăci de piatră, gurile de aerisire ale subsolului sunt practicate în aceste plăci. Brâul median şi cornişa bogat profilată sunt trase din tencuială, cornişa are evazări în axa pilaştrilor.

Deasupra celor două axe centrale, se înalţă un zid în atic, pe care în axele pilaştrilor găsim trei urne cioplite în piatră. Urnele scunde, decorate cu frunze şi cu friză de ove indică folosirea modelul palatului Bánffy pentru faţadă. Zona de parter a faţadei este articulată de lesene rusticate, în axele lor, la etaj se ridică pilaştri dublate cu capiteluri compozite exigent realizate. Capitelurile sunt probabil turnate din ipsos sau tencuială. Intrarea principală are ancadrament semicircular de piatră, cu pietre apără-roată.

Canaturile porţii dispun de luminatoare superioare cu grilaj. Pe baza modelului tăbliilor canaturile porţii au fost realizate cândva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ferestrele parterului se închid în segment de cerc şi dispun de ancadramente cioplite din piatră, de asemenea şi ferestrele dreptunghiulare ale etajului, ancadramentele cărora sunt decorate cu evazări la colţurile superioare. Ferestrele, tratarea peretelui, lesenele, respectiv pilaştrii evocă de asemenea palatul Bánffy. Cel mai frumos detaliu al faţadei principale a palatului Teleki este balconul susţinut de coloane.

Balcoanele asemănătoare apar frecvent în arhitectura barocă târzie din Transilvania şi din Cluj. Le găsim la castelul Bánffy de la Bonţida (aripa principală, 1784), în Cluj la palatul Mikes (balconul a fost demolat la sfârşitul secolului al XIX-lea ), la Colegiul Reformat, la palatul Toldalagi-Korda şi la alte clădiri.

Coloanele palatului Teleki se ridică de pe postamente înalte, capitelurile de ordin compozit, bogat decorate, sunt înrudite cu capitelurile coloanelor de pe loggia palatului Bánffy, dar arhitrava profilată deasupra capitelurilor şi consola uriaşă, care susţine dinspre mijloc balconul fiind totodată şi piatra de cheie a ancadramentului porţii, este inspirată din exemplul de la Bonţida.

Compoziţia de pilaştri din spatele celor două coloane evocă din nou Bonţida, dar acolo cavetele laterale ale pilaştrilor sunt decorate cu ghirlande. Balustrada balconului este confecţionată din metal, iar la colţuri se găsesc plăci metalice cu decor floral în relief. Partea inferioară a balconului este decorată cu casete.

Faţada laterală spre strada Hermann Oberth este mult mai simplă, dispune de 17 de axe de goluri. Primele şapte axe aparţin aripii principale acoperite cu acoperiş de tip mansardă, cromatica acestuia este diferită de zona aripii laterale. Pe faţada laterală, găsim mai multe ferestre oarbe, chenarele sunt asemănătoare cu cele de pe faţada principală. Suprafaţa peretelui este plată, în locul pilaştrilor şi cornişelor reprezentative găsim doar articulare simplă prin lesene.

Faţadele spre curtea interioară sunt diferite: faţada aripii principale a primit o articulare mult mai reprezentativă. Dinspre parterul aripii principale se deschid cinci arcade, în mod firesc arcada centrală este mult mai largă. Şirul de coloane al etajului, care se sprijină pe balustrada de piatră cu decor de panglică, împreună cu arcadele parterului este o copie simplificată, doar pe o singură aripă a galeriei de curte a palatului Bánffy.

Capitelurile cu ghirlande sunt iarăşi asemănătoare la cele două palate. La începutul secolului al XX-lea, loggia etajului a fost vitrată. Aripile laterale ale palatului Teleki la etaj au arcade late, vitrate, iar golurile parterului sunt simple.

Gangul acoperit al porţii, care asigură accesul dinspre strada Kogălniceanu, este copia simplificată a intrării palatului Bánffy: acolo zona carosabilă are câte un pasaj lateral pe ambele laturi, aici există numai un singur pasaj pietonal, pe partea estică, iar peretele de vizavi doar prin tratarea cu pilaştri şi arcade evocă pasajul-lipsă.

Stâlpii rectangulari, care susţin arcadele de legătură dintre pasajul pietonal şi zona carosabilă a gangului sunt preluate de asemenea din palatul Bánffy, la fel şi culoarul de la parterul aripii principale, boltit cu calote boeme, care se continuă şi în aripa estică.

Scara este versiunea mai simplă a celui din palatului clujean des menţionat. Interiorul palatului Teleki astăzi este accesibil doar parţial publicului. Salonul aripii principale a fost una dintre cele mai reprezentative săli ale palatului, iar în forma sa de astăzi pare să fie rezultatul unei transformări de la începutul secolului al XIX – lea.

Tavanul acestei săli, cu margini rotunjite în formă de boltă, şi cele două sobe de teracotă au fost realizate probabil atunci. În salon, s-a păstrat şi lambriul de epocă. În interiorul palatului, se mai găsesc în număr mare şi o serie de uşi în două canaturi, care par a fi cele originale.

Astăzi, Palatul Teleki este un important obiectiv turistic și cultural în Cluj-Napoca. Clădirea găzduiește diverse evenimente culturale, expoziții și conferințe, atrăgând atât localnici, cât și turiști. Palatul continuă să fie un simbol al moștenirii aristocratice și un punct de referință în peisajul urban al orașului.