Până în pânzele albe a devenit aproape un stereotip în vorbirea curentă. Dacă suntem atenți la dialogurile din jurul nostru sau la o simplă căutare pe Internet, vom constata că există o mulțime de contexte în care se folosește această expresie. Iată câteva exemple, luate la întâmplare, de pe diverse site-uri: „Compania X merge până în pânzele albe pentru a-și recupera banii”, „Edilul Y merge până în pânzele albe cu investițiile”, ba chiar și „Un urs merge până în pânzele albe când îl roade stomacul” etc.
Strict gramatical, această expresie este o locuțiune adverbială, cu sensul „fără încetare, până la capăt, până la ultima limită, necruțător” (DEX).
În structura „a urmări până în pânzele albe” pe cineva, înţelesul este „a hăitui, a încolți”. „A merge până în pânzele albe” înseamnă „a face tot ce se poate pentru a atinge un scop”, a te ambiționa să faci un lucru, chiar dacă nu este viabil, posibil, recomandat, a merge până la capăt într-o decizie luată.
În privinţa originii acestei expresii, opiniile sunt împărţite. Unii susţin că are legătură cu mitologia greacă, mai exact cu o promisiune pe care Iason, conducătorul argonauților (cei 50 de eroi de pe corabia Argus), i-a făcut-o tatălui său. Argonauții l-au însoțit pe Iason în expediția organizată la porunca regelui Pelias, pentru a aduce Lâna de aur, simbol, în antichitatea grecească, al bogățiilor din ţările răsăritene, râvnite de greci.
Promisiunea pe care Iason i-a făcut-o tatălui său a fost că, dacă se va întoarce victorios, semnul triumfului va fi înlocuirea pânzelor negre ale corăbiei sale cu unele albe. Iason, prea bucuros de realizarea sa, a uitat însă să înlocuiască aceste pânze, iar când tatăl său le-a zărit, în depărtare, pe cele negre, a murit de supărare, înainte de a-și revedea fiul. De atunci, „pânzele albe” ar fi devenit semnul unui sfârșit.
O altă explicație ține de obiceiul autohton ca fața morților să fie acoperită cu o pânză albă, un giulgiu, care implică, de asemenea, ideea de sfârșit, capăt al vieții. Iar pânzele albe, în lumea tradițională românească, se obțineau cu mare efort, spălate la râu, bătute cu o paletă din lemn, aspect care subliniază o altă conotație a expresiei în discuție, pe lângă cea de „până la sfârșit”, aceea de mare strădanie pentru atingerea unui scop.
- Contextualizare în literatură și folclor: Expresia până în pânzele albe nu doar că își are rădăcinile în navigație, dar a fost adoptată și în literatură și folclor, simbolizând determinarea și efortul susținut. Folosirea acestei expresii în diverse opere literare subliniază lupta eroilor sau dorința de a depăși limitele obișnuite.
- Paralele culturale: Asemeni expresiei românești, multe alte culturi folosesc metafore similare pentru a exprima efortul extrem sau dorința de a ajunge la un anumit obiectiv. Acest lucru subliniază universalitatea luptei umane și modul în care diferite culturi interpretează acest concept prin prisma propriilor experiențe.
- Îmbogățirea limbajului: Înțelegerea expresiilor precum până în pânzele albe nu doar că ne îmbogățește vocabularul, dar ne oferă și o fereastră spre istoria și cultura care le-au dat naștere. Prin folosirea corectă a acestora, ne putem exprima ideile și sentimentele într-un mod mai colorat și mai autentic.
Te-ar putea interesa și articolul despre cum este corect: niciun sau nici-un pentru a înțelege mai bine utilizarea negației în diverse contexte gramaticale.
