Panda roșu (Ailurus fulgens), cunoscut și sub numele de „vulpea de foc” datorită blănii sale roșcate, este un mamifer pe cale de dispariție care trăiește în pădurile dense din regiunile montane ale Asiei de Sud și Sud-Est.
Habitatul și distribuția geografică
Cu o coadă lungă și stufoasă și picioare scurte, acoperite cu blană, panda roșu este perfect adaptat la viața în copaci, unde se simte în siguranță și își petrece mare parte din timp. Nocturn și solitar, acest mamifer se hrănește în special cu bambus, dar și cu insecte și fructe, însă habitatul său este în continuă reducere din cauza defrișărilor și a schimbărilor climatice.
Panda rosu (Ailurus fulgens) este un mamifer erbivor inrudit cu ratonul si dihorul. Face parte din ordinul Carnivora si familia Ailuridae. Populeaza regiunile cu paduri dese de la munte, la altitudini mari de cca. 1800-4000 m, din sudul si sud-estul Asiei.
Caracteristicile fizice și adaptările panda roșu
Are corpul acoperit cu blana de culoare castanie sau maro-roscata, cu pete albe-galbui in anumite zone de deasupra ochilor, pe obraji, marginile urechilor si la bot. In zona ochilor are doua dungi brune care se aseamana cu doua lacrimi. Coada este lunga si stufoasa, prezinta pe suprafata sa cateva inele rosii-galbui, transversale.
Picioarele sunt acoperite cu blana deasa, de culoare neagra, sunt destul de scurte si au gheare partial retractile, care il ajuta sa se catere cu agilitate in copaci. Un exemplar adult ajunge la lungimea corpului de 66 cm si lungimea cozii de 50 cm. Masculul are greutatea de 4-6 kg, iar femela de 3-4,5 kg.
Comportamentul de hrănire și dieta panda roșu
Fiind un animal ierbivor, hrana sa consta din frunze, lastari de bambus, ierburi, radacini, fructe, dar si larve, soparle, soareci, oua, pasari mici. Merg in cautarea hranei dimineata devreme, sau in timpul noptii. In zilele fierbinti, stau intisi pe ramurile umbroase ale copacilor, sau in scorburile acestora, obisnuind sa-si acopere fata cu coada. Nu suporta temperaturile mari, se simt bine in regiuni cu temperaturi cuprinse intre 17-25ºC.
Sunt animale nocturne si solitare, doar in perioada de imperechere (in lunile decembrie-februarie) traiesc in perechi. Obisnuiesc sa-si marcheze teritoriul cu excremente si sa comunice intre ei prin scheunaturi si fluieraturi scurte. Se catara in copaci nu doar pentru a se hrani, ci si atunci cand se afla in pericol si vor sa scape de animalele de prada de la sol.
Reproducerea și ciclul de viață al panda roșu
Isi fac cuiburile in scorburi de copaci si le captusesc cu muschi, frunze, fire de iarba si alte materiale vegetale moi. De multe ori cuibaresc in palcuri de bambusi, in crapaturi de stanci, langa radacinile copacilor sau pe ramurile groase ale acestora.
Femela are o perioada de gestatie de trei luni, face de regula doi pui, in cazuri mai rare patru sau chiar cinci. La inceput, puii au blanita gri, cantaresc 110-120 g, dupa doua saptamani deschid ochii, iar dupa trei luni blanita devine neagra.
Puii sunt aparati si hraniti de femela un an de zile, apoi acestia devin independenti, iar aceasta creste o alta serie de pui. Animalele tinere ajung la maturitate la varsta de 2-3 ani si traiesc aproximativ 15 ani.
Panda rosu este un animal pe cale de disparitie, este protejat prin lege, nu se vaneaza.
Starea de conservare și eforturile internaționale pentru protejarea panda roșu
Panda roșu este clasificat drept specie pe cale de dispariție de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), cu o populație estimată la mai puțin de 10.000 de exemplare adulte.
Principalele amenințări la adresa sa includ pierderea habitatului din cauza defrișărilor și schimbărilor climatice, braconajul și fragmentarea ecosistemelor montane. Pentru a proteja această specie vulnerabilă, organizațiile internaționale colaborează cu guvernele locale pentru a crea și extinde zonele protejate, cum ar fi parcurile naționale din Nepal și Bhutan, unde panda roșu își găsește un refugiu sigur.
De asemenea, există programe de reproducere în captivitate, menite să asigure un viitor stabil pentru panda roșu, precum și inițiative de sensibilizare a comunităților locale, care joacă un rol crucial în protejarea habitatului său natural.
