Loriusul cu dungi albastre este o specie de papagal care traieste in regiunile indoneziene, in insulele Tanimbar, Kai, Demar, Larat si Yamdena. Prefera zonele cu paduri de mangrove, plantatiile cu nuca de cocos sau zonele forestiere ce se intind in apropierea coastei.
Habitatul natural și adaptările la mediu
Habitatul său natural include pădurile de mangrove și plantanțiile din apropierea coastelor, unde își petrece cea mai mare parte a timpului în căutarea hranei. Fiind o specie inteligentă și sociabilă, loriusul cu dungi albastre este foarte apreciat ca animal de companie, dar riscul defrișărilor pune presiune asupra populațiilor sălbatice.
Caracteristicile fizice și comportamentul loriusului cu dungi albastre
Pasarile adulte au lungimea corpului de 31-33 cm si greutatea de 175 g. Penajul este similar la ambele sexe si impresioneaza prin coloritul in nuante vii, predominant rosiatic cu benzi albastre-violet in zona ochilor si negre pe aripi. Ciocul este incovoiat si foarte flexibil, mandibula inferioara si superioara sunt prinse prin articulatii de craniu, astfel incat miscarea lor este independenta. Coloritul ciocului este galben-portocaliu.
Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare neagra. Picioarele au o nuanta cenusie, sunt robuste, terminate fiecare cu doua degete indreptate spre fata si doua spre spate, toate prevazute cu gheare puternice si curbate.
Aripile sunt mai inguste decat la alte specii de papagali, au penele ascutite la varf, astfel incat le ofera posibilitatea sa zboare cu usurinta, cu mare viteza si sa faca acrobatii in aer. Aceasta pasare este foarte zgomotoasa, scoate sunete ascutite si are obiceiul sa-si petreaca timpul mereu in cautare de hrana.
Hrana și obiceiurile alimentare
Prefera sa manance nectarul florilor sau polenul acestora, pe care il culege si il introduce in gura cu varful limbii cu suprafata prevazuta cu asperitati ce se aseamana cu o perie.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Aceste pasari sunt sedentare, nu migreaza, sunt timide, traiesc solitar sau in grupuri mici de aproximativ 10 exemplare. In perioada clocitului femela depune o singura ponta alcatuita din 1-2 oua.
Loriusul cu dungi albastre face parte din ordinul Psittacoidea, familia Loriinae si are denumirea stiintifica de Eos reticulata. Riscul de disparitie al acestei specii este redus desi numarul de exemplare a scazut in ultimii ani din cauza defrisarilor dar si prinderii lor pentru a fi vanduti ca pasarii de casa, fiind foarte mult apreciati pentru inteligenta frumusetea si abilitatea de a invata si reproduce anumite sunete.
Importanța ecolologică a loriusului cu dungi albastre
Loriusul cu dungi albastre joacă un rol crucial în ecosistemul său, contribuind la polenizarea florilor din pădurile de mangrove și alte habitate tropicale.
Prin hrănirea cu nectar și polen, această specie ajută la răspândirea polenului, ceea ce susține diversitatea vegetală. Totodată, este un indicator al sănătății habitatului, prezența sa fiind un semn al unui ecosistem echilibrat.
Loriusul cu dungi albastre ca animal de companie
Datorită frumuseții și inteligenței sale, loriusul cu dungi albastre este foarte apreciat ca animal de companie. Totuși, prinderea excesivă a acestor păsări pentru comerț a contribuit la scăderea numărului de exemplare sălbatice.
Este important ca cei care doresc să aibă un astfel de papagal să se asigure că acesta provine din crescătorii autorizate și nu din sălbăticie. În captivitate, această pasăre necesită o dietă bogată în fructe proaspete și nectar, precum și spațiu suficient pentru zbor.
Video – Loriusul cu dungi albastre (Eos reticulata):
