Sándor Petőfi a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
În 1848, participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie, scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849, pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participă prima oară la luptă. Este distins cu „Medalia pentru merite în război”.
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
În județul Bihor, Oradea, localnicii și turiștii pot întreprinde lungi plimbări în Parcul Petofi Sandor.
Pe aleile parcului, vizitatorii pot admira statuia lui Sándor Petőfi, care stă mărturie a spiritului luptător și a pasiunii sale pentru libertate. Sculptura îl reprezintă pe poet într-o postură evocatoare, cu privirea îndreptată spre orizont, simbolizând aspirația sa neîncetată pentru idealurile revoluționare.
