Becata pictata este o pasare de apa dulce, nemigratoare, cu o distributie foarte larga. Apare mai ales in Africa, in Asia de Sud si Est, dar si in Australia. Numeroase exemplare traiesc in Insulele Filipine, Tasmania, China, Myanmar, Vietnam, Indonezia, Laos si Coreea de Nord.
Deși este adaptată mediului acvatic, becata pictată este considerată vulnerabilă, datorită distrugerii habitatelor naturale și a altor amenințări ecologice.
Caracteristicile fizice ale becatei pictate
Particularitatea acestei specii consta in pata alba distincta din jurul fiecarui ochi. La maturitate aceasta pasare are lungimea de 23-28 cm, anvergura aripilor de 50-55 cm si greutatea de 90-200 g. Dimorfismul sexual este foarte pronuntat. Penajul masculului este diferit de cel al femelei. Mai mult decat atat cele doua pasari difera si prin marimea corpului, intotdeauna masculul este mai mic decat femela.
Pe partea dorsala a corpului coloritul penajului la ambele sexe este gri-maroniu cu dungi transversale de ocru si alb. Coada este gri cu dungi transversale maronii si negre. Masculii au un colorit mai luminos si se remarca prin pata alba tivita cu negru din jurul fiecarui ochi. Gusa este gri-maronie marginita cu dungi negre si albe.
Femela are capul si gatul maro, iar aripile negre-aurii. Ciocul este foarte lung, puternic si drept, de culoare bej-rosiatica, ochii mari cu irisul de culoare neagra, iar picioarele sunt destul de mari si robuste, fiecare cu trei degete lungi si un al patrulea mai scurt, prevazute cu membrane de inot.
Dieta și comportamentul de hrănire
Becata pictată are un stil de hrănire foarte activ, scormonind continuu solul mlăștinos în căutarea hranei. Aceasta constă în principal din larve de insecte, crustacee, moluște și viermi, dar include și semințe și alte particule vegetale.
Studiile arată că această pasăre poate consuma până la 70% din greutatea sa corporală în hrană într-o singură zi, ceea ce o face un element-cheie în ecosistemele umede, contribuind la controlul populațiilor de nevertebrate.
Aceasta pasare are un zbor greoi, pe sol alearga cu viteza, cea mai mare parte a timpului si-o petrece scormonind printre ierburi, in pamant sau in mal in cautare de hrana – de larve de insecte, viermi, crustacee, moluste si seminte.
Reproducerea și rolurile atipice ale sexelor
In perioada de imperechere femela si masculul pot fi observati impreuna cum construiesc un cuib in apropierea apei pe malul acesteia sau asezat, astfel incat partial pluteste pe apa. Uneori intre femele se dau lupte pentru alegerea masculului. Dupa imperechere femela depune 5-6 oua in cuib, iar masculul este cel care le cloceste timp de 19 zile.
Intre timp femela nu prezinta nici un interes pentru ponta depusa, ea paraseste cuibul, pleaca in cautarea altui mascul. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti cu viermi si larve de insecte de catre mascul.
Begata pictata face parte din ordinul Charadriiformes, familia Rostratulidae. Are denumirea stiintifica de Rostratula benghalensis si este considerata o specie vulnerabila in pericol de disparitie.
Dimorfismul sexual și comportamentul unic în reproducere
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale becatei pictate este dimorfismul sexual pronunțat. Femela, semnificativ mai mare și mai viu colorată decât masculul, preia inițiativa în perioada de împerechere.
După împerechere, masculul devine principalul responsabil pentru clocirea ouălor și îngrijirea puilor, în timp ce femela își continuă căutarea unui alt partener. Acest comportament unic face ca această specie să fie un exemplu rar de inversare a rolurilor sexelor în lumea păsărilor.
Rolul ecologic al becatei pictate
Becata pictată joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic al habitatelor umede. Prin consumul de nevertebrate și semințe, contribuie la controlul populațiilor de insecte și la dispersia plantelor acvatice.
Prezența sa este un indicator important al sănătății habitatelor de apă dulce. Reducerea numărului de exemplare dintr-o zonă poate semnala degradarea mediului, fiind un motiv de îngrijorare pentru ecologiști.
Video – Becata pictata (Rostratula benghalensis):
