Cojoaica de pădure (Certhia familiaris): pasărea cățărătoare ce trăiește în pădurile montane

Cojoaica de pădure (Certhia familiaris) este o pasăre cățărătoare de mici dimensiuni, prezentă pe tot parcursul anului în pădurile de conifere și mixte din Europa și Asia. Cu un penaj ce o camuflează perfect în scoarța copacilor și cu un cioc subțire, lung și curbat, cojoaica se hrănește cu insecte, pe care le extrage cu dibăcie din crăpăturile trunchiurilor. Această pasăre vioaie este greu de observat, dar comportamentul ei unic o face o specie fascinantă pentru ornitologi și iubitorii de natură.

Habitatul preferat și distribuția cojoaicei de pădure

Cojoaica de padure (Certhia familiaris) este o pasare cataratoare, vioaie, numita la noi in tara si cojoaica cu degete lungi. Nu migreaza, sta la noi pe tot parcursul anului. Este raspandita in Europa si Asia, de aceea este cunoscuta si sub numele de cojoaica eurasiatica. Prefera zonele muntoase, cu paduri mixte sau paduri de conifere. In Italia apare in muntii Alpi si Apenini.

Caracteristicile fizice ale cojoaicei de pădure

Penajul pe partea dorsala este de culoare cafenie, cu puncte si pete albe, iar pe partea ventrala este alb cu putine pete maronii. Are ciocul ascutit, lung si putin curbat in jos, nu este apt pentru a ciocani, seamana mai mult cu o sabie.

Picioarele sunt maronii, prevazute cu gheare puternice si lungi. Datorita penajului asemanator cu al scoartei copacilor, poate fi observata destul de greu. Are lungimea de 12 cm, greutatea de 12 g si deschiderea aripilor de 18-20 cm.

Hrana și comportamentul de hrănire

Reuseste foarte bine sa scoata cu ciocul insectele si larvele din crapaturile scoartei. Destul de rar isi cauta hrana pe ziduri, stanci si pietre, sau pe sol. Consuma si larve de insecte, furnici, paianjeni si altele.

Reproducerea și cuibăritul cojoaicei de pădure

De obicei, aceste pasari traiesc in perechi dar si in tovarasia altor specii asemanatoare, cum sunt de exemplu ciocanitorile. Isi construiesc cuiburile destul de simplu, in scorburile copacilor. Cresc o singura serie de pui pe an. La mijlocul lunii aprilie, femela depune cinci sau sase oua pe care le cloceste singura o perioada de 15 zile. Puii sunt hraniti de ambii parinti cu larve si insecte.

Cojoaica de padure face parte din ordinul Passeriformes si familia Certhiidae.

Adaptările cojoaicei de pădure la mediul montan

Cojoaica de pădure este excelent adaptată la viața în pădurile montane. Penajul său cafeniu cu pete albe se confundă perfect cu scoarța copacilor, oferindu-i un camuflaj natural împotriva prădătorilor. Ghearele sale puternice și ascuțite îi permit să se agațe de trunchiurile verticale ale copacilor, urcând cu ușurință în căutarea hranei.

Ciocul lung și curbat este o altă adaptare esențială, permițându-i să scoată insectele din cele mai mici crăpături ale scoarței. Acest comportament este unic, fiind unul dintre puținele specii care caută hrana într-un mod atât de specializat, reușind astfel să ocupe o nișă ecologică distinctă în pădurile montane.

Curiozități despre cojoaica de pădure

Pe lângă abilitățile sale cățărătoare, cojoaica de pădure este cunoscută pentru fidelitatea teritorială. Odată ce își stabilește un teritoriu, aceasta rămâne în aceeași zonă pe tot parcursul vieții. În timpul iernii, cojoaica poate fi văzută uneori în grupuri mixte, formate din alte specii de păsări care se adună pentru a căuta hrană.

Este o pasăre care cântă destul de rar, dar cântecul său este unul simplu, compus din note scurte și repetate, având mai mult un rol de comunicare decât de atracție. De asemenea, cojoaica este una dintre cele mai longevive păsări mici, putând trăi până la 7-8 ani în sălbăticie, în ciuda dimensiunilor sale reduse.