Pasărea quetzal (Pharomachrus mocinno) este una dintre cele mai spectaculoase păsări din lume, fiind venerată de civilizațiile aztecă și mayașă ca simbol al libertății și al luminii. Cunoscută drept „zeul aerului”, quetzalul este apreciat pentru penajul său viu colorat, cu nuanțe de verde smarald și roșu intens. Această pasăre trăiește în pădurile tropicale din America Centrală, iar istoria și miturile legate de ea o fac un subiect fascinant atât pentru iubitorii de natură, cât și pentru cei pasionați de culturile antice.
Caracteristicile pasării quetzal: frumusețea naturală și comportamentul
Pasarea quetzal face parte din familia Trogonidae. Aceasta pasarea are penajul de un verde-auriu, lucios ca smaraldul. Regiunea pectorala si celelalte parti ventrale sunt de un rosu foarte aprins, aripile si tectricele, precum si cele patru pene codale mijlocii sunt negre, celelalte rectrice sunt albe. Penele de podoaba lungi (tectricele de pe partea superioara a cozii) sunt verzi-aurii. Femela prezinta culori asemanatoare, dar are mari parti din penaj de culoare gri sau maro.
Pasarea quetzal populeaza padurile umede din Costa Rica si Guatemala, si se urca pana la o altitudine de 3000 m. In perioada clocitului, masculul executa deseori zboruri de rut. In acest timp se ridica peste varful copacilor si scoate sunete tari.
In perioada din aprilie pana in august, pasarea cloceste de doua ori (ouale au culoarea albastru deschis). Pasarea quetzal cloceste in scorburi vechi de ciocanitoare sau, uneori, impreuna cu alte pasari, face noi gauri in copacii putrezi. Deseori cuiburile sunt folosite mai multi ani in sir. Nu foloseste material de cuibarit. Femela cloceste in timpul noptii si in orele de amiaza, iar masculul dis-de-dimineata si in orele de dupa-amiaza. Clocitul dureaza 17-18 zile.
In primele 10 zile hrana puilor consta doar din insecte. Apoi consuma din ce in ce mai multe fructe, in special fructe verzi de dafin, mari si dure. Pe langa acestea se mai hraneste si cu broaste mici, soparle, serpi, si ale nevertrebrate mici. Cuibul este tinut foarte curat in primele zece zile, dar dupa aceea se aduna in el multe resturi (care constau mai ales in seminte de fructe).
Puii raman aproximativ o luna in cuib si sunt hraniti pe rand. Cand primul dintre cei doi pui paraseste cuibul, acesta este mai mult in atentia tatalui (care in ultimele zile de cuibarit a ingrijit puii). Cel de-al doilea pui asteapta zadarnic hrana (mai mult de cateva ore in sir), abia spre inserat tatal revine cu hrana in cioc.
Pe cand speciile americane se hranesc numai cu fructe (pe care le rup in zbor de pe ramuri), speciile africane si asiatice traiesc exclusiv cu insecte (pe care le prind din aer, de pe frunzele sau de pe scoarta copacilor). Isi urmaresc cu multa agerime prada, o prind cu dibacie si se intorc din nou la locul de odihna.
Desi sunt pasari mari (de cca. 30 cm) si au un penaj viu colorat, sunt greu de observat in habitatul lor impadurit.
Pasarea Quetzal splendid (Pharomachrus mocinno)
Este intalnita in partea de sud a Mexicului (partea de vest a tinutului Panama). Aceste pasari au pielea destul de subtire, de aceea penele sunt in strat mai gros pentru a o proteja. Au ochii mari, vederea buna le permite sa se adapteze bine la lumina slaba din padurile dese. Sunt vanate de vulturi, bufnite si alte pasari de prada.
Se hranesc cu insecte (furnici, larve, viespe), dar si broaste mici, diferite tipuri de fructe (in special de avocado pe care le consuma in intregime).
In zonele cu clima tropicala umeda si subtropicala, in padurile montane din Peru, Bolivia, Venezuela si Columbia, traieste o specie – crested quetzal (Pharomachrus antisianus) care face parte din aceeasi familie.
In padurile din muntii inalti din America de Sud, traieste golden headed quetzal (Pharomachrus auriceps) – o specie frumos colorata. Are ciocul portocaliu, capul verzui-galben (femelele au si o zona gri), penajul spatelui si in jurul gatului este verde lucios cu reflexii aurii pe margini, penele mai lungi ale aripilor si cele care alcatuiesc coada sunt negre, iar cele de pe pantece sunt rosii. Femelele si masculii au cam aceeasi marime (lungi de cca. 35 cm si greutate de cca. 150 g).
Aceste pasari sunt monogame, de obicei traiesc solitar. In perioada de clocire, traiesc in pereche. Dupa 18 zile de clocire, ies puii care sunt hraniti de ambii parinti timp de o luna (cu fructe, diferite insecte si alte mici nevertrebrate). Isi fac cui in scorburile adanci ale copacilor batrani. Sunt considerate pasari pe cale de disparitie.
White tipped quetzal (Pharomachrus fulgidus)
Este raspandit in zonele cu clima tropicala umeda si subtropicala, in padurile din zone muntoase, din Guayana, Columbia (Sierra Nevada) si Venezuela (partea de nord).
Pasarea quetzal pavonine (Pharomachrus pavoninus)
Traieste in bazinul fluviului Amazon, in Ecuator, Brazilia, Columbia, Peru, Venezuela, in zonele cu clima tropicala si subtropicala, in padurile de la deal.
Quetzalul figureaza pe emblema si drapelul Republicii Guatemala. De altfel, Guatemala si-a denumit si monezile dupa acesta pasare.
Pasarea quetzal a fost venerata de civilizatia azteca si civilizatia Maya, era considerata ,,zeul aerului” (simbol al luminii si bunatatii). In legendele vechi americane era considerata o pasare divina, numita ,,sarpele zeu” (in multe limbi ,,quetzal” se traduce ,,sacru”, ,,pretios” ). Deoarece era considerat un act de crima sa omori un quetzal, pasarea era capturata, i se luau penele mai lungi din aripi si coada, si apoi era eliberata.
Rolul pasării quetzal în ecosistemul pădurilor tropicale
Pasărea quetzal joacă un rol crucial în pădurile tropicale din America Centrală. Aceasta se hrănește în principal cu fructe, în special cele de avocado sălbatic, pe care le înghite întregi. După digestie, semințele sunt eliminate, contribuind la dispersarea acestora în pădure, facilitând astfel regenerarea vegetației.
În plus, quetzalul consumă și insecte, broaște mici și alte nevertebrate, menținând un echilibru sănătos în ecosistemul său. Conservarea acestei păsări este esențială pentru biodiversitatea pădurilor tropicale, iar defrișările masive amenință habitatul său natural.
