Pasarea Terpsiphone Viridis traieste in padurile umbroase din Africa de Sud cu arbori seculari ce au coroane imense, in apropierea apelor line, intinse, a lacurilor mari, intr-un paradis in care se aud doar trilurile pasarilor si strigatele animalelor salbatice.
Cuiburile elaborate și coloritul distinct al masculilor și femelelor fac din Terpsiphone viridis o pasăre fascinantă pentru ornitologi și iubitorii naturii.
Caracteristicile fizice ale păsării Terpsiphone viridis
Aceasta specie poate fi recunoscuta usor atat prin sunetele sale deosebite, ascutite si puternice, cat si prin aspectul interesant al cozii masculului care masoara aproximativ 20 cm. Femela se diferentiaza de mascul prin faptul ca are coada putin mai scurta, dar si prin coloritul penajului in alte nuante. La varsta adulta aceste pasari au lungimea corpului de 40 cm si un penaj frumos colorat.
Masculul are partea dorsala a corpului, aripile si coada in nuante carmin, maroniu-roscat, iar partea ventrala mai deschisa, gri-albicioasa. Capul, gatul, gusa si pieptul au o nuanta gri-inchis spre negru cu nuante albatrui.
Femela are coloritul in mare parte asemanator doar in zona gatului bate in nuante grena, iar pe cap cu irizatii vernil. Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare inchisa, iar in jurul lor apare cate un inel albastru stralucitor. Ciocul este scurt gri-cenusiu, iar picioarele subtiri dar robuste, cu degete lungi cu gheare tari, ascutite si curbate.
Reproducerea și grija părintească
In perioada clocitului pasarile isi fac un cuib destul de rezistent, in forma de cupa. Acesta este construit la inaltime mare, intr-o bifurcatie de ramuri in copac si este realizat din fire de iarba, licheni, panza de paianjen, radacini si ramurele subtiri. Interesant este de observat cum pasarile stau pe marginea cuibului si cozile lor atarna peste marginea acestuia.
Dupa imperechere femela depune de obicei o singura ponta. Atat masculul cat si femela clocesc ouale timp de 14-17 zile si apoi isi ocrotesc si isi hranesc puii impreuna, pana in momentul in care acestia au corpul acoperit cu pene si reusesc sa zboare.
Dieta și comportamentul de vânătoare
Aceasta specie face parte din categoria muscarilor care sunt pasari migratoare si se hranesc in special cu insecte, molii, lacuste, libelule, paianjeni si larve de insecte.
Pe lângă insectele zburătoare, pasărea Terpsiphone viridis capturează prada în zbor cu o abilitate uimitoare. Studiile arată că poate consuma până la 300 de insecte pe zi, contribuind astfel la menținerea echilibrului ecosistemului local.
Pasarea Terpsiphone Viridis apartine de ordinul Passeriformes, familia Monorchidae si este o specie comuna in regiunile impadurite in apropierea apelor din Africa sudsahariana.
Rolul păsării Terpsiphone viridis în ecosistem
Această pasăre joacă un rol esențial în controlul populației de insecte, contribuind la sănătatea pădurilor tropicale. Activitatea sa de vânătoare ajută la menținerea unui echilibru natural, prevenind invaziile de dăunători. În plus, prin migrațiile sale, contribuie la răspândirea semințelor de plante prin scuturarea vegetației în timpul deplasărilor.
