Forfecuta (Loxia curvirostra) este o pasare sedentara care populeaza regiunile impadurite din Europa, centrul si nordul Asiei, ajungand si in nordul Africii. La noi in tara apare in padurile de conifere din Muntii Carpati. Deseori migreaza de la nord in carduri mari spre colinele de la ses, facand popasuri scurte in gradini si parcuri cu diferiti arbori, dar mai ales in care apar foarte multe conifere.
Caracteristic acestei specii este conformatia curioasa a ciocului. Acesta este gros, puternic si turtit lateral, avand ambele parti alungite in varfuri lungi, usor curbate, in forma de carlig, cand la dreapta, cand la stanga. Ciocul ii permite sa zdrobeasca semintele foarte dure, partile tari fiind indepartate cu limba, iar miezul fiind ales si inghitit.
Pasarea are lungimea corpului de 15-17 cm, deschiderea aripilor de 28 cm si greutatea de aproximativ 40 g. Intre femela si mascul apare un dimorfism sexual foarte pronuntat. Femela are penajul predominant gri-maroniu, penele aripilor si cozii sunt negre cu dungi maronii, iar in zona pieptului are o tenta galbena-verzuie.
Masculul are penajul rosu-caramiziu, coada si aripile sunt negre cu pete maronii, sau maro-inchis. Capul este mic, ochii rotunzi cu irisul de culoare neagra, coada scurta, picioarele sunt mici dar puternice, cu gheare ascutite si curbate care faciliteaza prinderea de ramurile copacilor.
Forfecutele sunt pasari nomade, ele apar intr-o regiune, unde este posibil sa cloceasca si apoi dispar din acel loc pentru totdeauna, pentru a se stabili in alte zone. De regula sunt pasari foarte sociabile, care nu-si parasesc grupul nici macar atunci cand clocesc. Hrana lor consta in special din seminte de conifere, mai rar fiind completata cu insecte (paianjeni, afide, omizi), fructe de padure, boboci de flori, frunzulite fragede.
Isi petrec timpul exclusiv in copaci si nu coboara pe sol decat foarte rar in scopul de a bea apa sau pentru a recupera un con de brad preferat care a cazut. Au un zbor drept si puternic, iar cantecul lor este variat, contine triluri sau scurte apeluri de zbor, care se aseamana cu un scartait.
In perioada clocitului femela isi face cuibul pe ramura unui copac bine ales, din crengute, muschi, bucatele de scoarta, licheni si alte materiale care sunt culese tot de pe arbori si nu de la nivelul solului. Depune un numar de trei sau patru oua verzui-albastrui cu pete maronii, care sunt clocite timp de 14 zile. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt ocrotiti si hraniti cu seminte de conifere atat de femela cat si de mascul.
Dupa o perioada de 1-2 luni puii au deja corpul acoperit cu pene, reusesc sa zboare si devin independenti. Masculii tineri au penajul la inceput verde-galbui, apoi acesta se schimba treptat in galben-rosiatic. Femelele tinere au un colorit gri-verzui spre maroniu, pe aripi si coada au dungi negre.
Aceste pasari pot fi crescute si in captivitate, in colivii mari de 1,2 m sau in voliere. Important este sa li se asigure o alimentatie care sa contina seminte de conifere alaturi de alte semine pentru frigilide. Nu trebuie sa lipseasca osul de sepie si eventual hrana lor poate fi completata cu saruri minerale. Trebuie tinute in locuri racoroase, deoarece aceste pasari suporta foare greu caldura mare.
Forfecuta face parte din ordinul Passeriformes, familia Fringillidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Video – Forfecuta (Loxia curvirostra):
 este o pasare sedentara care populeaza regiunile impadurite din Europa, centrul si nordul Asiei, ajungand si in nordul Africii.){kind=link}