Familia Oxyruncidae cuprinde o singura specie de pasari cu cioc ascutit – Oxyruncus cristatus – care populeaza regiunile cu paduri tropicale umede si subtropicale de la altitudini de cel mult 1600 m, din Costa Rica, Peru, pana in sudul Braziliei.
Aceasta trăiește în pădurile tropicale umede și subtropicale, la altitudini de până la 1600 de metri, fiind întâlnită din Costa Rica până în sudul Braziliei.
Caracteristicile fizice și penajul păsării Oxyruncus cristatus
Are corpul mic si indesat, cu lungimea de 17 cm si greutatea de 35-42 g. Aceasta specie se remarca prin ciocul sau mic, drept si foarte ascutit la varf, dar si prin ochii mici si rotunzi, cu irisul de culoare portocalie. Penajul este galben cu pete negre pe partea ventrala, negru cu pete cenusii pe cap si gat, iar pe partea dorsala este verde-masliniu-galbui.
Poate fi observata traind solitar sau in stoluri mixte, cautandu-si hrana ce consta in special din fructe de padure dar si din diferite insecte, larve de insecte si mici nevertebrate. Are obiceiul sa stea atarnata cu ghearele de o ramura, cu capul in jos, asemanator unui toi (Sitta canadensis) si sa prinda insectele cu mare agilitate.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere masculul atrage atentia prin cantecul sau extraordinar de lung si strident, cu sunete ascutite ce se aud de la mare departare si care au rolul de impresionare a femelei. Cuibul este construit pe ramura unui copac inalt, in forma de ceasca, din ramurele, iarba uscata, muschi, frunze, fire de panza de paianjen lipite cu saliva.
Femela depune doua oua pe care le cloceste singura timp de doua saptamani, fara ajutorul masculului. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti cu mancare regurgitata de pasarea-mama. Dupa aproximativ patru saptamani puii au corpul acoperit cu pene si reusesc sa zboare.
Oxyruncus cristatus face parte din ordinul Passeriformes si este o specie ocrotita prin lege, numarul de exemplare fiind relativ mic.
Cântecul și comportamentul teritorial al păsării Oxyruncus cristatus
Oxyruncus cristatus este cunoscută pentru cântecul său distinct și foarte strident, care poate fi auzit de la mare distanță. Masculul cântă pentru a atrage femela și pentru a-și marca teritoriul, mai ales în timpul sezonului de împerechere. Cântecele sale constau în serii de sunete ascuțite și repetate, asemănătoare fluieratului rapid.
Acest comportament teritorial este important pentru a delimita spațiul său față de alte păsări din pădure. Observațiile efectuate în pădurile din Costa Rica au arătat că masculii Oxyruncus își apără teritoriul agresiv, atacând chiar și păsările mai mari care intră în zona lor de cuibărit. Acest aspect al comportamentului le asigură o șansă mai mare de succes în reproducere și protejează resursele limitate de hrană din habitatul lor.
