Buha zăpezilor (Nyctea scandiaca) este cea mai mare pasăre de pradă din regiunile arctice, fiind adaptată perfect pentru a supraviețui în tundra înghețată.
Habitatul și distribuția geografică
Buha zapezilor (Nyctea scandiaca) populeaza regiunile de tundra din jurul Cercului Polar Arctic si din Islanda, Alaska, Europa de Nord, Groenlanda, Siberia. Fiind o pasare partial migratoare, in timpul iernii pleaca spre sud, in Canada si Scandinavia. In timpul calatoriilor pe mare se opreste pentru a se odihni pe sloiuri de gheata, pe aisberguri, sau pe nave. Numele de buha zapezilor vine tocmai de la faptul ca traieste in zonele polare de gheata si tundra.
Adaptările fizice ale buhei zăpezilor
Este cea mai mare pasare arctica. Are lungimea corpului de 55-70 cm, deschiderea aripilor de 150 cm si greutatea de 1-2,5 kg. In general femela este mai mare decat masculul si se diferentiaza de acesta prin aspectul penajului. Masculul are penajul complet alb, de aceea este usor de recunoscut, femela are penajul impestritat cu negru – fapt ce o ajuta sa se camufleze in zonele stancoase in perioada cand cloceste si zapada s-a topit.
Ochii sunt mari, cu irisul de culoare aurie, picioarele sunt puternice si acoperite cu pene, chiar si peste degete pana la ghearele mari, ascutite si curbate, fapt ce-i asigura o izolatie buna impotriva gerului. Chiar si ciocul ei mare si puternic este partial acoperit cu pene, astfel i se vede doar varful negru si ascutit.
Comportamentul de vânătoare și dieta
Buha zapezilor este o pasare carnivora si de prada care se hraneste cu lemingi, pasari de apa, iepuri, soareci si pesti. Iese la vanatoare de obicei in amurg, zboara deasupra solului, are capacitatea de a identifica imediat prada datorita vazului ager si auzului exceptional cat si capacitatii de a-si roti capul cu 270º.
Cand prinde peste plonjeaza in apa, lovindu-l cu ghearele picioarelor. Inghite prada in intregime cu par si oase, pene si mai tarziu regurgiteaza partile nedigerabile. Este atacata de vulpi polare, lupi de mare si pasari rapitoare.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere masculii scot sunete puternice care pot fi auzite de la cativa kilometri. Femela depune in medie 5-8 oua galbene, pe care le cloceste singura timp de 32 de zile, masculul asigurandu-i hrana. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt protejati si hraniti de ambii parinti. Dupa 25 de zile acestia incep sa zboare si abia dupa 2 luni devin independenti. Cand isi apara cuibul buha zapezilor ridica aripile, scoate apeluri de alarma, suieraturi si ataca cu ciocul si ghearele.
Perioada de viata in mediul salbatic este de 10 ani, iar in captivitate poate ajunge si la 28 de ani. Aceasta specie este protejata prin lege, numarul de exemplare fiind in scadere datorita vanatului ilegal si procesului de incalzire globala. Este o specie pe cale de disparitie.
Buha zapezilor face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae.
Comportamentul migrator și influența schimbărilor climatice
Fiind o specie parțial migratoare, buha zăpezilor se deplasează către sud în timpul iernii, în funcție de disponibilitatea hranei. În ultimele decenii, schimbările climatice au afectat habitatul acestei specii, reducând zonele cu zăpadă continuă și perturbând ciclurile populației de lemingi, principala sa sursă de hrană.
În plus, topirea ghețurilor și pierderea habitatelor naturale duc la o creștere a concurenței cu alte păsări de pradă. Specialiștii monitorizează aceste schimbări pentru a înțelege mai bine impactul asupra populației de buhe ale zăpezilor și pentru a lua măsuri de conservare eficiente.
Video – Buha zapezilor (Nyctea scandiaca):
