Ciuful pitic (Otus scops) este una dintre cele mai mici specii de bufnițe, fiind cunoscut pentru dimensiunile reduse și abilitățile excelente de camuflaj. Migratoare de sezon, această bufniță vizitează Europa, inclusiv România, începând cu luna martie, preferând să-și petreacă verile în zone de câmpie și dealuri împădurite.
Ciuful pitic (Otus scops) este o specie de bufnita care traieste in Europa, Asia Centrala si Africa de Nord. Este o pasare migratoare, care la noi in tara apare la sfarsitul lunii martie si pleaca in luna septembrie. Prefera zonele de campie si deal, cu paduri si livezi, insa fiind excelent camuflata, aceasta bufnita poate fi auzita, dar foarte rar vazuta.
Caracteristici fizice ale ciufului pitic
Penajul acestei pasari este moale si dens, prezinta niste franjuri pufoase la capatul aripilor, iar culoarea este cenusie sau maronie-roscata, cu mici pete negre, foarte apropiata de nuanta scoartei copacilor. Deseori cand se simte in pericol, obisnuieste sa se intinda si sa se legene ca sa imite ramura unui copac.
Are lungimea corpului de 16-20 cm si greutatea de 60-125 g. Capul este mare si rotund, cu ochi mari, cu globul ocular tubular ce nu poate fi rotit. Are vederea excelanta si auzul foarte bine dezvoltat. Pentru a privi lateral trebuie sa-si roteasca capul, iar privirea binoculara o ajuta sa aprecieze distanta.
Ciuful pitic scoate niste sunete repetate, care se aseamana cu un fluierat pe tonalitati joase. Este in general un vanator de insecte, dar uneori prinde si paianjeni, greieri, lacuste, gandaci, rame, lilieci, reptile, broaste, sobolani si diferite pasari mici. De obicei inghite prada cu totul, iar mai tarziu regurgiteaza parul, penele, oasele si alte parti nedigerabile, sub forma unor ghemotoace.
Habitat și preferințe de cuibărire
De obicei aceste pasari de noapte traiesc solitar, foarte rar pot fi vazute in grupuri mici. Isi fac cuiburile in pesteri si scorburi de copaci, uneori in crapaturile stancilor sau ale peretilor cladirilor vechi. In perioada de imperechere, a doua jumatate a lunii aprilie, femela depune trei pana la cinci oua care sunt clocite o perioada de 25 de zile numai de ea, in acest timp masculul ii aduce hrana si sta pe o ramura in apropiere pentru a observa orice posibil pericol.
Sunt pasari monogame, daca una din ele moare in perioada de imperechere, nu isi mai cauta un nou partener. Dupa eclozarea oualor, ies puii care sunt hraniti cu insecte si larve de insecte de ambii parinti. La numai 40 de zile puii reusesc sa zboare si sa-si cate singuri hrana, apoi dupa inca 20 de zile ei parasesc definitiv cuibul si devin independenti. Ajung la maturitate la varsta de 10 luni.
Ciuful pitic face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae si nu este o specie pe cale de disparitie.
Importanța ciufului pitic în ecosistem și necesitatea protejării sale
Ciuful pitic joacă un rol vital în menținerea echilibrului ecologic al habitatelor sale. Prin dieta sa diversificată, care include insecte, rozătoare mici și alte animale, această specie contribuie la controlul populațiilor de insecte dăunătoare și ajută astfel la sănătatea pădurilor și a zonelor de câmpie. De asemenea, prezența acestei bufnițe indică un ecosistem sănătos, deoarece necesită condiții specifice de habitat și o biodiversitate ridicată pentru a prospera.
Schimbările climatice și defrișările rapide amenință habitatele naturale ale ciufului pitic, reducându-i accesul la locuri sigure de cuibărire și resurse alimentare. Conservarea și monitorizarea acestei specii sunt esențiale pentru a ne asigura că pădurile și câmpiile vor beneficia în continuare de prezența acestui prădător discret.
Video – Ciuful pitic (Otus scops):
