In tara noastra apar anumite pasari de vanat foarte frumoase dar din pacate in numar redus de exemplare. Dintre acestea se remarca cocosul de munte si cocosul de padure (sau cocosul de mesteacan, in popor fiind numit si gatcanul mic).

Cel mai mare consumator de ace de pin si in acelasi timp cea mai mare pasare de vanat din peisajul Muntilor Carpati din Romania este cocosul de munte. Aceasta pasare mare are lungimea corpului de 80-115 m, anvergura aripilor de 87-125 cm si greutatea de 4-4,5 kg. Arealul sau cuprinde nordul, vestul si centrul Europei dar si vestul si centrul Asiei. Zboara in zone inalte de munte impadurite (la altitudini de pana la 2000 m) dar si de campie, insa cel mai mult prefera padurile de conifere sau cu arbori de esenta amestecata.

Este o pasare nemigratoare, ea isi schimba locul doar pentru a cauta hrana sa preferata. Mananca in special ace de pin, vlastari fragezi de molizi si brazi, boabe, fructe de padure, insecte, larve de insecte si diferite seminte.

Dimorfismul sexual la aceasta specie este accentuat si pus in evidenta atat de marimea corpului cat si de coloritul penajului. Masculul este intotdeauna mai mare decat femela si fata de aceasta are penajul din zona pieptului de culoare varde-albastru-stralucitor. De asemenea pe gat, chiar sub cioc, are un smoc de pene lungi de culoare inchisa. In jurul ochilor mici si negri masculul este inzestrat cu o pata supraoculara golasa colorata in rosu-intens.

In rest penajul este negru-inchis, cu aripile maro si mici zone albe, iar coada tinuta in forma de evantai este neagra si are un desen in forma de semicerc format din pete albe. Femela are penajul putin mai luminos ca al masculului, in nuante maronii, gri, galbui si negre. Ciocul este scurt, putin curbat in jos si robust, de culoare galbena, iar picioarele scurte si puternice, perfect adaptate pentru a scurma cu ghearele tari pamantul in cautarea hranei.

Citește și:  Petrelul zăpezilor (Pagodroma nivea) trăiește în Antarctica și clocește la 400 km de coastă

Păsări de vânat

In perioada de imperechere masculul emite sunete caracteristice ritmice, nu foarte stridente insa cu o tonalitate specifica lemnoasa, da impresia ca ar bate toaca pe copaci. Tot acum masculii se lupta intre ei pentru dreptul la imperechere cu femelele, isi tin capul ridicat, scot diferite sunete si isi infoaie penele cozii si ale aripilor. Zborul cocosului de munte este lent si insotit de strigate diferite, unele asemanatoare unui fluierat.

Noaptea doarme pe crengile inalte ale copacilor, iar ziua isi petrece timpul mai mult pe sol, unde se deplaseaza cu usurinta (la fel ca pasarile de curte) in cautarea semintelor de plante. Femela isi construieste cuibul pe pantele sudice, iai alege un loc mascat de ierburi inalte si tufisuri dense, intr-o groapa de adancime mica pe sol si il captuseste cu diferite materii vegetale uscate.

Dupa imperechere femela depune 6-10 oua in cuib si le cloceste singura. Ouale sunt de marimea celor de gaina, insa acoperite cu mici pete maronii. Dupa eclozarea acestora (la 26-28 zile) tot pasarea-mama este cea care se ocupa de cresterea si hranirea puilor. Hrana lor trebuie sa fie bogata in substante nutritive de aceea consta din insecte si larve de insecte. Puii au penajul aseamanator femelei, prezinta in plus fata de aceasta o pata de culoare neagra pe frunte.

Cocosul de munte are denumirea stiintifica de Tetrao urogallus, face parte din ordinul Galliformes, familia Phasianidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus, desi numarul de exemplare a scazut foarte mult datorita braconajului, bolilor, parazitilor si intensificarii activitatii umane, a silviculturii.

Video – Pasari de vanat – Cocosul de munte (Tetrao urogallus):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.