Manikinul cu barba alba (Manacus manacus) - MasculSunt cunoscute aproximativ 51 de specii de pasari manikini care fac parte din familia Pipridae. Toate sunt pasari mici, cu lungimi de 9-15 cm, au ciocul mic si coada scurta, ochii rotunzi si negri, ca doua margelute. Arealul lor de raspandire il reprezinta padurile tropicale din America Centrala si de Sud.

Masculii si femelele au penajul diferit, dar intotdeauna viu colorat. La majoritatea speciilor masculii sunt solitari, doar in perioada de imperechere stau alaturi de femele. In general femelele sunt cele care construiesc cuibul la bifurcarea unor ramuri, in forma de cupa. Tot ele clocesc ouale care sunt in numar de doua si apoi isi hranesc puii.

Interesant la anumite specii este ca masculii au penele modificate, care in timpul imperecherii produc un sunet mecanic. De asemenea obisnuiesc sa-si gadile pe gat femela cu coada formata din pene lungi si tari, curbate ca niste sarme.

Manikini sunt pasari care nu migreaza, iar hrana lor consta din insecte si fructe. Traiesc in paduri, zboara de obicei in apropierea apelor, la inaltime destul de mica.

Manikinul cu barba alba (Manacus manacus) - FemelaManikinul cu barba alba (Manacus manacus) populeaza regiunile cu paduri, la altitudini ce nu depasesc 500 m, din America de Sud, Trinidad, Venezuela, nordul Argentinei, Paraquay, Columbia.

La aceasta specie apare un dimorfism sexual foarte pronuntat. Adultii au corpul lung de aproximativ 10,7 cm si greutatea de 16,5 g. Masculul are penajul negru pe spate, aripi, varful cozii si partea superioara a capului, alb pe gat si piept, cenusiu pe partea ventrala posterioara si la baza cozii. Femela are penajul verde-masliniu, cu nuante cenusii in zona pieptului si verde-maronii pe aripi si la coada. Ciocul este negru si curbat la varf, picioarele portocalii, cu degete terminate cu gheare negre si ascutite.

Prefera zonele de la marginea padurilor, sau cele cu pasuni si arbusti. Hrana sa consta din insecte, larve de insecte si fructe. Isi face cuibul la bifurcari de ramuri, in forma de cupa, din ramurele, fire de iarba uscate si puf.

In perioada de imperechere masculul executa zboruri in jurul femelei, face sarituri si emite zgomote caracteristice batand din aripi. Femela cloceste singura doar doua oua albe cu pete maronii, o perioada de 18-19 zile. Dupa eclozare ies puii care sunt hraniti de pasarea-mama cu hrana regurgitata de aceasta. Puii parasesc cuibul dupa cel mult 15 zile si devin independenti.

Citește și:  Păsările cioc de papagal trăiesc în stuful de la marginea lacurilor

Manikinul cu spate albastru pal (Chiroxiphia pareola) - MasculManikinul cu spate albastru pal (Chiroxiphia pareola) este o pasare sud-americana cu lungimea corpului de 12-13 cm si cantareste aproximativ 19 g. Traieste in regiunile impadurite din nord-estul Braziliei, sudul Columbiei, Bazinul Amazonului, Bolivia, Peru, Tabago, Guyanas, estul Venezuelei. Prefera padurile de foioase, nu apare deloc in padurile tropicale.

Are ciocul mic, cu varful putin curbat in jos, picioarele scurte si subtiri, portocalii, cu degete prevazute cu gheare negre, ascutite si curbate. Masculul are penajul predominant negru, doar pe spate este albastru pal, iar pe crestetul capului are o pata rosie. Femela are penajul verde-masliniu cu diferite nuante, mai deschise pe partea ventrala si mai inchise pe cea dorsala.

In perioada de imperechere masculii obisnuiesc sa se intreaca intre ei, sa sara printre ramuri si unul peste altul, sa cante si sa scoata anumite sunete prin batai de aripi, iar cel care castiga executa zboruri scurte, circulare, pentru a curta femela. De obicei femela este cea care construieste cuibul, intr-un copac la incheietura unei ramuri, din fire de iarba uscate, crengute mici si puf.

Manikinul cu spate albastru pal (Chiroxiphia pareola) - FemelaDupa imperechere femela depune in cuib doua oua albe pestrite, care sunt clocite doar de ea, o perioada de 18-19 zile. Dupa eclozarea oualor ies puii care sunt hraniti de femela cu fructe si insecte inghitite si apoi regurgitate direct in ciocul lor. Dupa o perioada de cel mult 20 de zile puii au corpul acoperit de pene, reusesc sa zboare si devin independenti. Aceste pasari traiesc in grupuri relativ mari, iar hrana lor consta din insecte, paianjeni, viermi si fructe mici.

In unele regiuni amazoniene, traieste o subspecie a acestui manikin care se diferentiaza doar prin faptul ca masculul are pe crestetul capului o pata de culoare galbena in locul celei rosii atat de familiare. Aceasta este cunocuta sub denumirea de Chiroxiphia pareola regina si apare doar in Bazinul Amazonului.

Pasarile manikini fac parte din ordinul Passeriformes, genul Chiroxiphia.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.