In sedimentele cretacice ale Americii de Nord au fost descoperite ramasitele fosile ale doua genuri de pasari marine, care se deosebeau de pasarile de azi prin faptul ca aveau numerosi dinti marunti cu ajutorul carora marunteau prada. De la dinții ascuțiți până la scheletele optimizate pentru înot, aceste specii arată cum viața marină era un tărâm al inovației evolutive.
Ichthyornis – pasărea cu dinți și aripi bine dezvoltate
Una dintre acestea era Ichthyornis-ul care inseamna pestele-pasare. Nu era o pasare foarte mare, avea inaltimea de 20 cm si aripile bine dezvoltate. Se asemana cu pestii prin faptul ca avea vertebre ca si acestia.
Capul era mare insa cutia craniana destul de mica, iar maxilarele prevazute in alveole cu numerosi dinti ascutiti si curbati. Partea anterioara a maxilarului superior era neteda, doar partea sa posterioara avea dinti marunti. Sternul avea carena inalta, picioarele erau subtiri. Hrana sa era formata din pesti.
Hesperornis – o pasăre marină excelentă la scufundări
O alta pasare adaptata la viata acvatica a fost Hesperornis-ul. Si aceasta a trait in Cretacicul superior, insa era mai mare, avea lungimea corpului de 1,5 m.
Maxilarul superior prezenta numerosi dinti curbati spre spate, mici si foarte ascutiti. Pe maxilarul inferior exista o formatiune osoasa speciala care nu mai aparea la alte specii de pasari. Sternul era plat, fara carena, zona cervicala a coloanei vertebrale avea 17 vertebre, iar cea codala era formata din 13 vertebre.
Picioarele erau lungi si subtiri, se puteau inclina spre partile laterale si astfel erau folosite ca niste vasle. Pasarea Hesperornis era o inotatoare si o scufundatoare excelenta, adaptata perfect la viata acvatica, inainta cu viteza in apa si prindea in maxilarele lungi pesti de dimensiuni mai mici – hrana ei preferata.
Rolul păsărilor marine în ecosistemele Cretacicului superior
Păsările marine precum Ichthyornis și Hesperornis ocupau un loc esențial în lanțurile trofice ale mărilor cretacice. Fiind prădători eficienți, ele contribuiau la menținerea echilibrului populațiilor de pești și alte nevertebrate acvatice.
În același timp, ouăle lor erau o sursă de hrană pentru prădătorii tereștri și marini. Acest ecosistem complex evidențiază interacțiunile dintre viețuitoarele marine și cele de pe uscat, punând în lumină conexiunile dintre diverse habitate ale Cretacicului.
Moștenirea evolutivă a păsărilor marine din Cretacic
Deși păsări precum Ichthyornis și Hesperornis au dispărut odată cu extincția dinozaurilor, adaptările lor evolutive au influențat diversificarea păsărilor moderne. Capacitatea de a se adapta la diferite nișe ecologice este o trăsătură esențială moștenită de la strămoșii lor cretacici. Descoperirile fosile continuă să ofere indicii despre tranziția de la reptile la păsări și despre modul în care speciile s-au adaptat la schimbările dramatice ale mediului.
