Gâsca de Canada (Branta canadensis) este una dintre cele mai cunoscute specii de păsări migratoare din America de Nord, având o prezență remarcabilă în peisajul natural al regiunilor temperate.
Gasca de Canada (Branta canadensis) este o pasare migratoare originara din America de Nord, de unde a fost raspandita si in Europa, Noua Zeelanda si nord-estul Asiei.
Caracteristici fizice și trăsături distinctive ale gâștii de Canada
Aceasta pasare este extrem de adaptabila la o mare varietate de climate si prefera drept hrana diferite tipuri de vegetatie pitica. Exemplarele adulte pot ajunge la lungimea corpului de 55-100 cm, deschiderea aripilor de 160-175 cm si greutatea de 3-6,5 kg. Penajul este negru pe cap si pe gat, pe partea dorsala in nuante maronii, aripile avand marginile mai inchise, chiar negre, iar pe partea ventrala este deschis, albicios.
Zona de la barbie este alba si se intinde pana in spatele ochilor. Coada este scurta, cu pene de culoare inchisa si albe in partea de dedesubt. Penajul masculului este indentic cu cel al femelei, la unele exemplare masculii sunt mai mari decat partenerele lor. Ochii sunt mari si rotunzi, cu irisul de culoare maro.
Ciocul este lat si aplatizat, de culoare neagra, perfect adaptat pentru a prinde cu marginile sale plantele din apa, varful partii superioare fiind mai tare si mai rezistent, cu el gasca rupe vegetatia. Pe partea dorsala pasarea are o glanda ce secreta un ulei impermeabil si care este stimulata cu ciocul si apoi uleiul intins pe tot corpul, prin miscari de frecare si curatare a penelor. Si la aceasta gasca ca la toate pasarile de apa este foarte importanta ingrijirea penajului, deoarece doar asa penele raman impermeabile.
Picioarele sunt scurte, de culoare neagra, prevazute cu labe palmate pentru a se putea deplasa prin apa si gheare mici. Interesant este ca doar cele trei degete orientate inainte sunt palmate, al patrulea deget, care este si cel mai mic este ridicat si orientat spre spate. Acest lucru faciliteaza deplasarea pe uscat, in stilul ei propriu, cu un mers leganat.
Aceste pasari sunt iubitoare atat de uscat, de pajistile cu iarba, cat si de apa. Ziua ele isi petrec timpul cautand plantele preferate – ierburi sau plante acvatice. Zborul lor este scurt, simplu si pe distante mici.
Reproducerea și îngrijirea puilor la gâsca de Canada
In perioada de imperechere masculul ii face curte femelei, inoata spre ea cu gatul curbat in jos, incercand sa o impresioneze. Dupa ce femela indeparteaza ceilalti pretendenti masculi si isi alege partenerul, acesta inoata alturi de ea o perioada. Femela isi construieste cuibul singura apoi depune in el un numar de 5-6 oua albe-crem.
Acestea sunt clocite numai de ea o perioada de 28 de zile, apoi ouale eclozeaza si apar puii. La inceput puii cantaresc cca. 115 g, fiind neajutorati sunt ocrotiti si hraniti de ambii parinti, si doar dupa o luna si jumatate reusesc sa zboare. Masculul este foarte agresiv cu intrusii atat pe perioada clocitului cat si de crestere a puilor, nu-i tolereaza sa se apropie nici la 15 m distanta de cuib.
Dusmanii naturali ai acestor gaste sunt lupii, vulpile si alte mamifere de prada. De asemenea un mare pericol pentru pasarile lipsite de aparare sau pui il reprezinta pasarile de prada. Iarna gastele din nord migreaza spre sud, iar cele care raman pe loc, dupa aceste luni mai dure au corpul mai slabit, fapt ce face succesul de reproducere sa fie mai mic.
Gasca de Canada face parte din ordinul Anseriformes, familia Anatidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Migrațiile impresionante ale gâștii de Canada
Gâsca de Canada este renumită pentru migrațiile sale lungi și organizate, care au loc anual, în special în lunile de toamnă și primăvară. În timpul iernii, populațiile din regiunile nordice migrează către zonele mai calde din sudul Statelor Unite și chiar până în Mexic. Migrațiile sunt deosebit de spectaculoase datorită formațiilor de zbor în „V”, care pot fi observate pe cer, iar chemările sonore ale păsărilor sunt audibile de la distanță.
În timpul migrației, gâștele de Canada pot acoperi distanțe de până la 1.600 km într-o singură zi, zburând la altitudini de peste 1.000 m. Aceste migrații sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei, permițându-le să găsească surse adecvate de hrană și să evite condițiile meteo extreme.
