Familia Meliphagidae cuprinde aproximativ 174 de specii de pasari numite ,,mancatori de miere” (pentru ca se hranesc doar cu nectar si fructe) care traiesc in Papua-Noua Guinee, Asia, Australia si Insulele din Oceanul Pacific. Una din aceste specii – Mancatorul de miere cu fata albastra (Entomyzon cyanotis) – apare doar in regiunile cu paduri si terenuri arabile din nordul si estul Australiei si din Papua-Noua Guinee.

Ambele sexe au penajul asemanator si pot fi recunoscute foarte usor dupa capul negru cu o pata alba in zona cefei si cele doua formatii de piele cornoasa in nuante de albastru, care apar in jurul ochilor. Partea ventrala a corpului are penajul de culoare alba, iar pe partea dorsala este verde-masliniul.

Exemplarele adulte pot ajunge la lungimea corpului de 25-31 cm, deschiderea aripilor de 43 cm si greutatea de aproximativ 113 g. Coada este lunga si are pene de culoarea celor de pe spate. Gatul este negru, iar in zona obrajilor penele negre formeaza cate o dunga curbata sub ochi, iar gusa este tot neagra.

Ciocul nu este foarte lung, dar este subtire si putin curbat in jos. Limba acestei pasari este lata, putin rasucita si cu marginea inferioara cornoasa putin despicata, astfel creeaza aspectul unei pensule cu ajutorul careia patrunde si in cele mai mici orificii ale florilor. Ochii sunt mici, cu irisul de culoare galbena. Cum era si de asteptat, stomacul acestei pasari este mic si putin musculos, corespunzator hranei pe care o consuma.

Citește și:  Broasca zburătoare (Rhacophorus nigropalmatus) poate plana în aer pe o distanță de 15 m

Mâncătorul de miere cu fața albastră

Aceste pasari vioaie scot niste sunete foarte frumoase, sunt atat de agitate incat se aseamana cu pitigoii care clocesc in tara noastra. Isi petrec majoritatea timpului in apropierea soiurilor de arbori bogati in flori, din care au o mare abilitate sa scoata insectele, mierea si polenul folosindu-se fiecare de aparatul lor bucal, adaptat forte bine acestui scop. Hrana lor este completata cu fructe de padure, cu struguri si banane, dar de cele mai multe ori cu mici nevertebrate, pui de soparle, insecte si larve de insecte.

In perioada de imperechere femela isi construieste un cuib de forma rotunda, din bucatele de scoarta de copac, ramurele subtiri, fire de iarba uscate si muschi. Ea depune in cuib doua oua sau in cazuri foarte rare trei si le cloceste singura timp de 16-17 zile.

Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti de ambii parinti timp de 24 de zile pana cand reusesc sa zboare si sa-si caute hrana singuri. Dupa terminarea sezonului de imperechere aceste pasari migreaza in cautarea pomilor infloriti.

Mancatorul de miere cu fata albastra face parte din ordinul Passeriformes si nu este o specie in pericol de disparitie.

Video – Mancatorul de miere cu fata albastra (Entomyzon cyanotis):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.