Am mers în Ucraina de mai multe ori, iar Cetatea Hotinului a fost un loc pe care mi-am dorit să îl văd de mult. Anul acesta, am reuşit să ajung să văd şi cetatea de pe malul Nistrului. Drumul din Cernăuţi la Cetatea Hotinul nu este foarte lung însă este destul de distrus, ca mai toate drumurile din Ucraina. Un avantaj îl constituie semnele care sunt scrise şi cu litere latine. De la Bucureşti până la Hotin, în Ucraina, sunt 554 km.
Cetatea Hotin se află pe malul abrupt al râului Nistru, în orașul Hotin, regiunea Cernăuți. Ea se află situată la marginea de nord a orașului, pe o colină naturală, aflată într-o mică depresiune, înconjurată de o culme de dealuri. Construcția actualei fortărețe a început în anul 1325. Fortăreața de la Hotin este o importantă atracție turistică a Ucrainei. În anul 2007, cetatea a fost declarată, de statul ucrainean, una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei. Este, de asemenea, o rezervație arhitecturală națională ucraineană, din anul 2000. Surpinzător, cetatea este chiar foarte bine pusă la punct. La intrare, există locuri de parcare, mici magazine de suvenire şi un restaurant. Cetatea se poate vizita cu ghid turistic sau fără. Eu am ales să descopăr singură secretele fortăreţei.
Cetatea reprezintă o atracție cultural-turistică a Euroregiunii „Prutul de Sus” şi poate fi considerată parte a patrimoniului euro-asiatic, potrivit Wikipedia. Cetatea Hotinului a aparținut, într-o perioadă de circa 650 de ani, astfel: românilor, aproape 380 de ani; turcilor otomani, circa 90 de ani; rușilor, o perioadă de 106 ani; comuniștilor sovietici, aproape 50 de ani; ucrainenilor, din 1991 până azi. Așadar, istoria demonstrează că principala contribuție la ridicarea, întărirea și modernizarea Cetății Hotin, așa cum arată ea astăzi, au avut-o voievozii români moldoveni. Când vezi măreţia cetăţii, nu prea ai cum să nu simți un strop de mândrie.
Cetatea Hotinului are o suprafață de 870 metri pătrați şi este înconjurată de un șanț de apărare peste care se trece pe un pod din lemn. Cetatea este uimitor de bine conservată, având în vedere că există de peste 1000 de ani. Fortăreaţa este construită din bolovani de carieră. În structura de piatră, formată din bolovani, au fost introduse cărămizi de culoare roșie. Cetatea are cinci turnuri, acoperite cu șindrilă, dintre care trei – turnul poartă (turn rectangular, situat la sud și la care se ajunge pe un pod pe piloni, de felul celui de la Cetatea Neamț sau de la Cetatea de Scaun a Sucevei) și două turnuri cilindrice – sunt ridicate de Ștefan cel Mare, iar celelalte două turnuri de formă rectangulară (turnul masiv din partea de nord, despre care se presupune că ar fi fost vechiul donjon al cetății și turnul din partea de est) sunt refolosite, fiind anterioare. Cele mai înalte turnuri ating o înălțime de 25 metri.
Cele mai groase ziduri sunt cele din partea de vest, cele din partea dinspre Nistru sunt mai subțiri. Pe unele porțiuni, zidurile sunt străpunse de metereze, mai puțin în partea dinspre râul Nistru. În interiorul cetății, se află diverse construcții care pot fi vizitate de turişti.
Un paraclis cu hramul Adormirii Maicii Domnului – aflat pe latura de est, având plan de navă, boltit în semicilindru, cu un pridvor deschis, cu ancadramente gotice cu rozete, cu ferestre gotice și contraforturi și o ușă masivă de lemn, cu portal gotic. Pictura paraclisului a fost executată în vremea lui Petru Rareș. De asemenea, mai există şi o reședință princiară, cu două etaje înalte, beciuri adânci, și toată fațada decorată în cărămidă roşie. În mijlocul cetăţii, se află o fântână acoperită. Toate sunt deschise publicului. Într-una din camere, am găsit un spaţiu de tortură cu mai multe unelte aducătare de moarte, folosite în perioada medievală.
Din secolul al XVIII-lea, datează o fortificație turcească bastionară care înconjoară cetatea pe toate laturile. Fortificația are trei turnuri – două turnuri poartă, la sud și la vest, și un turn în apropierea turnului de nord-vest al incintei fortăreţei, pe malul Nistrului – și șase bastioane de artilerie. În incinta fortificației, se află Biserica rusească Sf. Alexandru Nevski (construită în 1832) și ruinele unei geamii turcești.
Cetatea Hotin a fost descrisă în mai multe opere literare care relatează anumite episoade istorice sau descriu această zonă. În lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae, scrisă în limba latină, în perioada 1714-1716, omul de cultură Dimitrie Cantemir a descris astfel Cetatea Hotin:
„Aici se află Hocin sau Hotin, o cetate pe Nistru, față în față cu Camenița. Se numără printre cele mai mari cetăți ale Moldovei. Înainte vreme era întărită spre apus cu ziduri foarte înalte și cu șanțuri adânci, iar în partea dinspre răsărit era întărită pe malul abrupt al Nistrului și de stânci ascuțite, dar în războiul din urmă cu rușii, turcii au luat cetatea în 1712, i-au dărâmat zidurile cele vechi dintr-o parte, iar în cealaltă parte au împrejmuit-o cu lucrări de întărire noi și au lărgit-o mai mult de jumătate, încât azi i se poate spune pe bună dreptate cea mai frumoasă și cea mai tare dintre cetățile Moldovei. Pe când se afla încă în stăpânirea voievodului Moldovei, cârmuirea acesteia era în seama unui oblăduitor pus anume; acu, când se află sub puterea turcească, este cârmuită de un pașă turcesc, lucru ce este potrivit tractatelor și învoielilor cu leșii, în care se arată lămurit că în cetățile Moldovei nu va putea fi așezată oaste turcească.”
Există multe legende cu privire la fortăreață de la Hotin. Unele, de natură populară, se referă la originile unei mari pietre negre de pe zidul cetății. O alta spune că pata a fost creată de lacrimile ostașilor din castel care au luptat împotriva otomanilor și care au fost uciși de turci în interiorul fortăreței. Mai departe, o altă legendă spune că pata a apărut din lacrimile unei fete cu numele de Oksana, pe care turcii au îngropat-o de vie în zidurile fortăreţei.
O vizită la Cetatea Hotinului este obligatorie pentru iubitorii de fortăreţe medievale care vor să experimenteze o trecere în timp.
