Pe urmele celor mai ciudate statui din Praga (1)

Una dintre marile mele plăceri atunci când mă aflu undeva în vacanţă o reprezintă vânătoarea de statui şi detalii deosebite. Plictisită de statuile clasice, cu busturi obişnuite sau oameni reprezentaţi foarte realist, eventual călare, sunt cu ochii în patru după forme ciudate, care mă pun pe gânduri şi mă fac să mă minunez de câtă creativitate există pe lumea asta. Sculpturile ciudate reprezintă, pentru mine, un stimul şi o plăcere vizuală pe care încerc să mi-o ofer cât mai des.

Călătoria la Praga a fost o adevărată desfătare din acest punct de vedere. Pe lângă clădirile superbe, în stiluri arhitecturale foarte variate, am avut ocazia să descopăr statui inedite, unele amuzante, altele terifiante prin gesturi şi forme, iar altele pur şi simplu bizare. Indiferent de preferinţele în materie de artă, cred că fiecare turist găseşte pe străzile din Praga câteva statui care să-l impresioneze. Poţi să le urăşti sau să le iubeşti, dar cu siguranţă nu te vor lăsa nepăsător.

Înainte de a pleca în această vacanţă, m-am documentat temeinic cu privire la obiectivele turistice mai interesante din capitala Cehiei. Cele mai multe articole menţionau, pe lângă locurile clasice, şi o serie de statui controversate, aparţinând unui artist ceh contemporan: David Cerny. Acesta a devenit celebru în anul 1991, când a pictat în roz un tanc sovietic, memorial de război în centrul Pragăi. Ulterior, el a continuat să-şi manifeste spiritul artistic nonconformist prin diferite lucrări ce au stârnit reacţii contradictorii. Unele dintre ele sunt risipite prin oraş, pe străzi şi prin pieţe, astfel că pot fi admirate gratuit. Le-am trecut pe listă şi, ajunsă în oraş, am pornit la vânătoare.

Prima statuie văzută a fost cea din cadrul pasajului Lucerna, un loc cu câteva magazine şi restaurante, unde din cupola centrală stă spânzurată o sculptură ciudată. Aceasta reprezintă o parodie a statuii Sf. Wenceslas, creată de Josef Vaclav Myslbek, care se află în piaţa cu acelaşi nume. Statuia, instalată în anul 1924, este un simbol al oraşului. Spre deosebire de aceasta, cea a lui Cerny îl prezintă pe Sf. Wenceslas călare pe burta unui cal mort, acesta fiind atârnat de copite. Sculptura intitulată „Kun” („Cal”), a fost realizată în anul 1999 şi, deşi artistul nu a dezvăluit semnificaţia acestei lucrări, se pare că este o trimitere la prestaţia politicianului Vaclav Klaus, prim ministru în perioada 1993 – 1998 şi preşedinte din 2003 până în 2013.

O altă lucrare cel puţin stranie a lui Cerny este un grup de statui reprezentând copii uriaşi, fără chip, ci doar cu un fel de fantă dreptunghiulară în mijlocul feţei. Aceştia au fost instalaţi în anul 2000 pe turnul TV Zizkov, considerat una dintre cele mai urâte clădiri din lume, într-o tentativă (nereuşită) de a „înfrumuseţa” clădirea. Ceea ce trebuia să fie o instalaţie temporară s-a transformat într-un accesoriu definitiv al turnului, în urma aprecierilor pozitive primite de la public. După părerea mea, a rezultat o imaginea de-a dreptul sinistră, desprinsă dintr-un film SF, ca şi cum un roi de mici monştri au venit din altă galaxie, iar acum se preling pe turn, în sus şi în jos, gata să invadeze pământul. Au culoarea neagră şi se disting chiar şi de la mare distanţă pe silueta netedă a turnului.

Artistul s-a gândit şi la cei care ar vrea să-i admire capodoperele mai de aproape, astfel că trei copii se află la intrarea în Muzeul Kampa, de data aceasta la nivelul solului. Toţi turiştii care trec pe lângă ei nu pierd ocazia de a face fotografii în cele mai „creative” poziţii, mirându-se de aceste ciudăţenii.

Una dintre cele mai discret amplasate lucrări ale lui Cerny este Embrio, o instalaţie reprezentând un embrion „blocat” într-un burlan. Se află pe un colţ al clădirii Teatrului pe Balustradă (Divadlo na Zabradli), fondat în anul 1958. Am avut ceva bătăi de cap până să găsesc locaţia cu ajutorul hărţii, însă până la urmă i-am dat de cap. Partea interesantă este că la lăsarea întunericului creatura este luminată şi capătă un aspect uşor macabru. Unii spun că ar simboliza dificultăţile cu care se confruntă artiştii în promovarea lucrărilor lor, într-o lume refractară la nou, îngustă asemenea burlanului. Păreri şi păreri…

O altă instalaţie din acelaşi registru este „In Utero”, o sculptură de 6 metri înălţime, ce reprezintă o femeie însărcinată, dezbrăcată, stând în genunchi, cu mâinile după cap, ca şi cum ar vrea să-şi expună mai bine rotunjimile. Lucrarea, amplasată pe strada Dlouha, într-o intersecţie, este formată dintr-un fel de piese din oţel inoxidabil, care reflectă elementele din jur. Statuia argintie, sclipind în lumina soarelui, contrastează cu clădirile cuminţi ale zonei, fiind o apariţie cu atât mai surprinzătoare. Este una dintre cele mai recente opere de artă ale sculptorului ceh, expusă pe străzile oraşului în anul 2013.

O altă statuie a lui Cerny se află în centrul vechi al oraşului, însă nu este atât de uşor de depistat datorită poziţionării sale. „Zaveseny muz” („Om suspendat”) este o curiozitate „la înălţime”, amplasată în vârful unui edificiu de pe strada Husova, în apropiere de intersecţia cu Betlemske Namesti.

Statuia, realizată de Cerny în anul 1996, îl reprezintă pe Sigmund Freud ţinându-se cu mâna de o bară fixată pe acoperişul clădirii, nesigur dacă să-i dea sau nu drumul. Freud, părintele psihanalizei, s-a născut în oraşul Freiberg din Moravia, în prezent parte din Republica Cehă. Există o mulţime de interpretări ale acestei instalaţii controversate. Unii sugerează că Cerny a vrut să simbolizeze situaţia intelectualilor în secolul XXI, în timp ce alţii consideră că lucrarea face trimitere la fobiile lui Freud, printre care teama de moarte. O altă interpretare apreciază instalaţia ca fiind un simbol al condiţiei umane când vine vorba de a lua o decizie existenţială: să-ţi trăieşti viaţa sau să renunţi la ea. Unele voci afirmă că este vorba de lipsa de control a omului în lumea modernă, unde graniţa dintre normalitate şi nebunie este foarte fină. Uitându-mă la această statuie, dibuită datorită unui grup de turişti ce priveau în sus, nu mi-a spus mare lucru, însă amplasarea ei este cumva surprinzătoare şi te întrebi dacă nu cumva omul atârnat este unul real.

Lăsându-l deoparte pe David Cerny, dar păstrând registrul statuilor mai speciale, la intersecţia străzilor Dusni şi Vezenska, într-un spaţiu cu o puternică încărcătură simbolică, se înalţă un monument dedicat lui Franz Kafka.

Celebrul scriitor s-a născut în Praga şi a locuit o bună bucată de timp în această zonă din cartierul evreiesc, mai exact pe str. Dusni, la nr. 27, iar monumentul din bronz aminteşte de lucrările sale cu tentă suprarealistă, ce descriu situaţii absurde. Statuia se află între Sinagoga Spaniolă şi biserica Sf. Duh şi are o înălţime de aproape 4 metri, fiind realizată de scuptorul ceh Jaroslav Rona. Monumentul a fost instalat în acest loc în anul 2003, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la naşterea scriitorului, şi îl înfăţişează pe Kafka stând pe umerii unui personaj mai impozant, însă căruia îi lipsesc capul, mâinile şi picioarele. Sursa de inspiraţie a fost, conform sculptorului, povestirea lui Kafka „Descrierea unei lupte” („Popis Jednoho Zapasu”), în care protagonistul se urcă pe umerii unui prieten, din spatele căruia analizează lucrurile din jur. Desigur că şi această statuie poate fi interpretată în fel şi chip.

Praga are şi multe monumente ridicate în cinstea eroilor naţionali, însă chiar şi acestea poartă amprenta unui stil agresiv, puternic constrastant şi, totodată, tulburător. Monumentul Frantisek Palacky l-am descoperit din întâmplare, în ultima zi de plimbare prin Praga. Se află în piaţa cu acelaşi nume şi este format dintr-un grup de statui foarte expresive, ce simbolizează lupta dintre bine şi rău. Personajele alegorice reprezintă opresiunea, dar şi ridicarea naţiunii.

Grupul statuar a fost realizat de către sculptorul ceh Stanislav Sucharda, în stil Art Nouveau, şi îl comemorează pe Frantisek Palacky (1798 –1876), unul dintre părinţii naţiunii. Ca o parantează, ceilalţi doi sunt împăratul Carol al IV-lea şi primul preşedinte al Cehoslovaciei, Tomas Garrigue Masaryk. Monumentul a fost dezvelit în anul 1912, iar pe lângă statuia lui Palacky mai cuprinde şi o serie de figuri înfricoşătoare prin aspect sau proporţii. Am fost fascinată de această apariţie, însă în acelaşi timp mi-a fost teamă să mă apropii prea mult pentru a fotografia detaliile şi chipurile schimonosite, aşa că am surprins doar câteva cadre tremurate. Senzaţia mea a fost că în orice moment personajele ar putea prinde viaţă, fiind gata să mă înhaţe cu violenţă şi să mă târască în lumea lor diabolică. Nu vreau să mă gândesc ce atmosferă pluteşte în jurul acestei statui noaptea sau când e ceaţă…

Amintind de o perioadă marcantă din istoria ţării, Memorialul Victimelor Comunismului se află la baza colinei Petrin, pe strada Ujezd din zona Mala Strana. Este o lucrare a sculptorului Olbram Zoubek, în colaborare cu arhitecţii Zdenek Holzel şi Jan Kerel.

De-a lungul unor trepte sunt dispuse şapte statui reprezentând nuduri fisurate de bărbaţi, aflate în grade diferite de descompunere. Monumentul a fost dezvelit la 22 mai 2002, ca omagiu adus victimelor regimului comunist din Cehoslovacia (1948 – 1989), când sute de mii de persoane au avut de suferit în urma represiunilor politice. Statuile simbolizează distrugerea treptată a personalităţii umane sub regimul totalitarist, din cauza cenzurii şi a lipsei de libertate. Este dedicat atât celor ucişi, cât şi celor care au supravieţuit comunismului, însă au fost marcaţi de abuzurile sale. Se pare că forma monumentului nu a fost apreciată de public; unii au afirmat că este pur şi simplu kitsch, în timp ce alţii au protestat din cauza lipsei reprezentărilor feminine.

Văzând acest grup de statui, nu pot să zic că am avut vreo tresărire şi nici nu m-a pus pe gânduri. Dacă nu aş fi citit despre ce este vorba, n-aş fi făcut asocierea cu opresiunile totalitare. Înfăţişarea personajelor este una demnă de milă. Seamănă cu un grup de zombi, pe chipul cărora se citeşte chinul, înlănţuiţi de firul transparent al depresiei. Sau poate asta e şi ideea, faptul că regimul comunist a agresat atât de puternic destinele oamenilor, încât aceştia au ajuns să fie un fel de morţi în viaţă, orbecăind fără ţintă şi pierzându-şi scopul personal.

Un monument comemorativ mai simplu, cu un mesaj limpede, se află aproape de staţia de metrou Malostranska, în parcul Klarov. Realizat de Vladimir Preclik, alături de arhitecţii Ivan Ruller, Martin Kares şi Robert Rais, acesta are aspectul unui steag sfâşiat şi simbolizează rezistenţa cehoslovacă în faţa agresiunii naziste din perioada 1938 – 1945. Nu e o capodoperă, însă scopul său e mai evident.

În Praga, m-au frapat statuile violente, cu personaje de groază şi gesturi ucigaşe, inclusiv în faţa Castelului. De-o parte şi de alta a porţii principale, deasupra gărzilor care stau paşnice de veghe în „căsuţele” lor, doi giganţi îşi ciomăgesc adversarii deja căzuţi la pământ. Unul este pe punctul de a înfige cuţitul, iar celălalt ridică ameninţător o bâtă, gata să aplice lovitura de graţie.

Sculpturile originale de pe Poarta Giganţilor, căci aşa se numeşte ansamblul, datează din secolul al XVIII-lea, însă acestea au fost înlocuite cu două copii din materiale mai rezistente la condiţiile meteo. „Teme-te de noi sau uite ce păţeşti”, asta mi-au transmis mie cele două grupuri statuare uriaşe, care demonstrează că uriaşii nu se dau în lături de la nimic când vine vorba de a-şi apăra teritoriul.

Ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, chiar şi prin oraş sunt răsfirate statui cu chipuri abominabile, amplasate în zone în care nu te aştepţi să dai peste ele. În colţul unei clădiri impunătoare, am dat peste un personaj de temut, care se uită la tine de sus ca şi cum ţi-ar şti toate păcatele şi în orice clipă e gata să te execute din priviri. Nu ştiu care e semnificaţia reală a acestei statui, n-am văzut pe nicăieri vreo plăcuţă cu titlul sau explicaţia, însă imaginaţia mea a creat un întreg scenariu de groază, aşa că mi-am luat tălpăşiţa destul de repede după ce am fotografiat-o.